E cel mai bine pregătit arbitru de fotbal din România, profesor și instructor de fitness. La 34 de ani, Ionuț Cîmpeanu se poate mândri cu faptul că excelează în fiecare proiect din cariera sa profesională, care a început pe când avea doar 16 ani.
Sportul a fost amplasat întotdeauna pe un piedestal în viața lui Ionuț Cîmpeanu. Originar din Cluj-Napoca, acesta a urmat de tânăr Facultatea de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității Babeș-Bolyai, continuându-și studiile cu absolvirea unui master în Știința Sportului. Lucrează de 5 ani ca profesor de educație fizică la Liceul Teoretic ”Onisifor Ghibu” din Cluj-Napoca și are un total de 12 ani petrecuți în învățământ.
Ionuț Cîmpeanu este cel mai bun arbitru din țară din punctul de vedere al formei fizice, dar se poate lăuda și cu faptul că nu a fost suspendat niciodată. De asemenea, Ionuț are succes și pe postura de instructor de fitness, clienții săi fiind foarte mulțumiți de rezultatele obținute în urma îndrumărilor sale.
Ionuț ne-a vorbit despre importanța sportului și a mișcării, despre reușitele carierei sale și ne-a oferit câteva sfaturi în privința felului în care putem să ajungem la forma fizică mult visată.
De unde înclinația pentru sport?
Înclinația pentru sport e de la părinții mei, tatăl meu fiind fotbalist, mama mea, profesoară de gimnastică.
Cum ai ajuns să fii profesor de educație fizică?
În urma unui examen pe post. Am luat o notă foarte mare, chiar 10. Am avut noroc pentru că atunci s-au scos posturile la ”pitici”, la clasele I-IV, și atunci la fiecare școală s-au scos câte 1-2 locuri de profesor la educație fizică și sport. Mi-am ales unde am vrut eu să merg. Am ales Racoviță pentru că acolo am făcut practica. E un liceu foarte bun, primul din Cluj, știam și sala, știam și profesorii de acolo. Îmi era mai ușor să încep lucrul.
Predai doar liceenilor sau și celor din ciclul gimnazial sau primar?
Predau la toți, de la clasa 0 până la clasa a 12-a. Am predat și la facultate doi ani de zile. Sunt și diriginte la clasa a 5-a. Sunt la a treia generație.
Steagurile (n.r. Clasa lui Ionuț Cîmpeanu este decorată cu steaguri, fanioane și fulare a unor echipe de fotbal) sunt de la meciuri, de la diferite echipe. Nu am mai avut unde să le depozitez în casă și am zis că ar fi frumos să împodobesc o clasă, să fie unică.”
Ce filosofie adopți la ora de sport? Tinzi să fii mai sever sau îți place să lași elevii mai liberi?
Îmi place să fiu sever, îmi place disciplina, îmi place seriozitatea. Fără seriozitate și disciplină nu realizezi nimic în viață. Asta nu se aplică numai la ora de sport. E vorba de viața de zi cu zi. Îmi place să și glumesc. Când ne jucăm, ne jucăm. Când glumim, glumim, dar când e să facem treabă, facem treabă.
Ai observat o creștere a numărului de copii supraponderali față de anii trecuți?
Da. Copiii fac mișcare tot mai greu, gândindu-mă că până la 7 ani, de exemplu, eu am fost numai afară, în spatele blocului. Acum, văd la un copil de clasa zero, clasa întâi… la 6-7 ani nu a ieșit afară. El nu are calitățile, capacitatea motrică… dacă îl pui să se joace singur, el nu știe să se joace. A trebuit să îi învăț jocurile pe care le-am învățat în spatele blocului. Copiii sunt foarte sensibili în ziua de astăzi. Gândește-te că el, după 7 ani de stat la 22 de grade, temperatura camerei , tu îl scoți la 16 grade, cât e la noi în sala de sport, și se răcește. Vine părintele și îți spune că e frig în sală, că de aceea s-a îmbolnăvit copilul lor. Sunt foarte sensibili și sunt supraponderali. Ei, în primul rând, nu știu să alerge. Trebuie să-i învăț biomecanica mișcării. Tot mai greu e…
Asta se datorează lipsei de mișcare. Părinții le pun tableta în mână, nu îi scot afară și nu îi lasă în spatele blocului. E mai sigur să stea în casă lângă ei. Trebuie să lași copilul să se descurce în mediu. Nu îl dau la sport, îl îndoapă, mâncarea e nelimitată pentru ei și dacă cer ceva, îi premiază cu prostii. Un părinte, ca să-i fie copilului bine, îi dă să mănânce prostii. Părinții au vina lor în educarea copilului cu privire la alimentație. Sunt mulți factori, dar, în primul rând, părinții sunt de vină pentru că ei te învață ”Asta e mâncarea bună, asta e mâncarea proastă”, iar copilul se ia după ei. De exemplu, am un copil care în ultimele două săptămâni a dat 800 de lei pe chipsuri, biscuiți, napolitane și una într-una se juca pe joystick și pe FIFA. Și atunci? Nu faci mișcare. Ce mișcare? Mișcarea degetelor?! Și mănânci prostii. Așa nu slăbești niciodată. Te îmbolnăvești, te intoxici. ”
Crezi că ar trebui suplimentat numărul de ore de sport din școală?
Da. Obligatoriu. La liceu e doar o singură oră, la gimnaziu două ore, la clasa a 8-a o oră și la cei mici 2 ore. Eu zic minim 3-4 ore. Mișcarea e obligatorie, mai ales că în ziua de astăzi suntem obezi, nu facem mișcare, abia așteptăm să stăm jos, abia așteptăm să mergem să mâncăm ceva. Parcă devine un hobby mâncatul ăsta.
Când m-am angajat eu, era BAC la educație fizică. Elevii veneau la mine ca să-i învăț să facă un anumit circuit, să dea cu mingea de oină, să facă o tracțiune. S-a scos și BAC-ul, s-au scos și orele de la liceu și imediat o să se scoată și sportul. În cataloagele noi ce vin, nu există nici rubrică la educație fizică și sport. Trebuie să trec cu pixul rubrica în catalog.
Care a fost cel mai important meci din cariera ta de arbitraj?
Am arbitrat meciuri de promovare, locul 1 cu locul 2. Am avut meciuri importate din punctul de vedere al numărului de spectatori. Chiar am avut un meci de liga a 4-a – de promovare-, cu 10.000 de spectatori. Era la Satu-Mare și a jucat Olimpia Satu-Mare. Toate meciurile sunt speciale, dar eu îmi aduc cel mai bine aminte meciurile cu mulți spectatori deoarece mă motivează și mă țin în priză. Oricum, pe mine mă interesează să arbitrez bine.
Crezi că arbitrajul va fi înlocuit cu unul complet electronic?
Nu. Jocul de fotbal e frumos pentru că așteaptă greșeala. Hai să înlocuim și portarul cu un robot și să nu mai primească gol. Cam greu să scoți arbitrii asistenți, de exemplu, și să-i înlocuiești cu un robot, care se mișcă stânga dreapta. Se strică jocul, zic eu.
Cum ai ajuns să fii antrenor de fitness? De unde ți-a venit ideea?
Licența am luat-o acum 2 ani printr-un examen care avea o parte orală și una fizică. Am luat nota 10. Pentru mine, cursul a fost mai ușor deoarece mi-a plăcut să mă duc la sala de forță și știam pe propria mea piele ce înseamnă să te antrenezi, nu numai din teorie.
Am început să merg la sală în primul an de facultate, pe la vreo 20 de ani. Mai întâi am mers cu prietenii de la bloc, ne-am distrat, dar până la urmă m-a prins ”boala” asta. Am văzut că depun masă musculară, arătam bine și mi-a intrat în sânge.
Am ajuns antrenor de fitness făcând școala de instructori la Federația Română de Culturism și Fitness. Se face, parcă, o dată pe an la Cluj. M-a convins un instructor de fitness, care mi-a spus că îmi va fi mai ușor să îmi găsesc clienți și că, având școala asta, capacitatea mea de a explica anumiți termeni de specialitate va crește. Am învățat mult. Școala a durat trei luni. Mi-am zis ”De ce să nu o fac? Niște cunoștințe în plus în domeniu, plăcându-mi să mă duc și la sală… nu am nimic de pierdut”. Cu ocazia asta, am zis că, în timp, dacă o să mă las de arbitraj, o să înlocuiesc arbitrajul cu meseria de instructor de fitness.”
Ce face un instructor de fitness?
Prima dată stabilesc obiectivele, adică ce dorește clientul: să slăbească, să pună masă musculară pe el, doar mișcare și să se simtă bine etc. Fiecare client dorește să își atingă un scop. După aceea, vorbesc cu el de câte ori poate să vină la sală. Mai apoi, discut cu el despre faptul că trebuie să facă anumite sacrificii ca să-și atingă obiectivele.
Îi fac un plan de antrenament, normal, și îi spun de câte ori ar trebui să vină la sală, luând în considerare și disponibilitatea sa. După aceea, îi spun să umble un pic la mâncare. Că dorește să crească în greutate, trebuie să umble la mâncare, că dorește să slăbească, trebuie să umble la mâncare. Eu pot să le dau o dietă celor ce doresc să urmeze o dietă sau pot să umblu ușor la mâncarea lor, fără să fie nevoie să urmeze o dietă strictă. E foarte greu la o persoană care nu a mai făcut mișcare să îi dai o dietă strictă pentru că după 2 săptămâni, nu mai vine. Important e să nu se facă schimbări radicale în dietă deoarece nimeni nu o să accepte. Clientul trebuie luat pas cu pas, urmărit și motivat. Totul e constructiv.
Cât timp ar trebui să se aștepte clienții să petreacă la sală?
Ar dura cam 50 de minute, o oră. Depinde și de capacitatea de efort a clientului. Dacă vine un începător, în 50 de minute pot să îl ”termin”, iar unei supraponderale de 100 de kilograme i-ar putea fi arhisuficient 30 de minute de antrenament.
Ai avut rezultate notabile în rândul clienților tăi?
Da, am avut rezultate notabile, normal. Clienții s-au declarat foarte mulțumiți și au reușit să îndeplinească obiectivele pe care și le-au propus. Reușita depinde foarte mult și de client pentru că degeaba la sală lucrăm foarte bine dacă el, acasă, unde nu-l mai pot controla, nu respectă dieta. Îl prind pe cântar. Nu mă poate minți. Au fost cazuri în care degeaba am lucrat foarte bine la sală, pe fizic, dar acasă, în bucătărie, ”a furat startul” și l-am prins. Așa ”te furi” pe tine singur.
Care este cel mai bun mod de a slăbi după părerea ta? Care este cel mai bun mod de a crește masa musculară?
Cu o mișcare bună și cu o mâncare sănătoasă poți să îți atingi obiectivele. Cum am spus, 30% mișcare, 70% dietă. Tot secretul este în bucătărie. Mușchii se fac în bucătărie, nu în sală.
Suplimentele. Proteinele, creatina, aminoacizii etc.. Cine are nevoie de ele?
Pentru un efort susținut, suplimentele nutritive sunt foarte bune. Pot să le folosească și cei care slăbesc, și cei care vor să își crească masa musculară. Aportul de proteine este binevenit pentru unul care vrea să construiască mușchi, mai ales că efortul cu greutăți e foarte mare și acasă noi nu mâncăm ceea ce trebuie pentru a putea susține un astfel de efort. E foarte greu să faci acest lucru.
Ce feluri de mâncare îți plac? Ce încerci să eviți?
Încerc să evit prăjelile și carbohidrații. Per ansamblu, mă axez pe carne, proteine, multe legume, fructe și lactate. Nu țin o dietă strictă deoarece nu mă duc la concursuri, dar țin o dietă pentru un sportiv de performanță. Pot să mă consider sportiv de performanță pentru că sunt arbitru. Trebuie să aleg cot la cot cu jucătorii, care sunt profesioniști. Am și teste de arbitri pe care trebuie să le trec, teste care sunt foarte grele.
Care sunt sporturile tale preferate?
Fotbalul, pescuitul, baschetul… cam toate sporturile. Am practicat atletism 4 ani, iar fotbal 12 ani, la Universitatea Cluj.
Ce hobby-uri ai?
Pescuitul…pescuitul la crap, pe care l-am dus la extreme. Pescuiesc în toată Europa: Bosnia, Austria, Ungaria, Croația, Franța ș.a. Nu mă duc la concursuri, e doar de plăcere. Premiile sunt peștii mari, crap peste 30 de kile ar fi un target. Pescuitul îl fac doar în vacanță și, când nu am meciuri, poate dau o fugă la un pescuit.
