Am rămas mai mult decât surprinsă când am aflat că există Ziua Adolescentului în România. Efectiv am rămas cu gura căscată, pentru că voiam să scriu despre altceva, despre faptul că adolescenții români nu au o zi dedicată lor. Dar, m-am documentat și am făcut marea descoperire: Ziua Adolescentului se sărbătorește în fiecare an, în a doua duminică din mai. Ei bine, există. Problema e că nu respiră, nimeni sau aproape nimeni nu știe că adolescenții ar trebui să petreacă în mai. Și pe bună dreptate acum, m-am săturat de câte ori aud „Urmează ziua femeii!” sau „Nu uita să o surprinzi pe femeia de lângă tine!” Atâtea sărbători, spre exemplu Ziua Femeii și Ziua Copilului, care sunt promovate prin tot felul de metode, la radio, la televizor, prin afișe lipite la ieșirea din metrou. 1 martie, 8 martie și 1 iunie sunt zile extrem de importante. Nu știi ce se întâmplă atunci? Te poți considera un extraterestru incult.
Acum vin întrebările mele: De ce Ziua Adolescentului nu este promovată? De ce nu știe nimeni de existența ei? Adică știu că noi, adolescenții, suntem niște ființe complicate, cu care nu poți să te înțelegi decât dacă ai multă răbdare. Să nu mai vorbim de crizele adolescentine.
Cu toate astea merităm să se știe de existența noastră și să ni se acorde și nouă o zi de fericire și ciocolată.
Dacă autoritățile au hotărât încă din ’97 să fie marcată a doua duminică a lunii mai ca fiind Ziua Adolescenților, propun să se organizeze ceva, să se sărbătorească și să fie la fel de populară ca data de 8 martie. Dar nu la modul stresant, nu să îți pui mâinile în cap și să te întrebi ce flori ai mai putea cumpăra. Sau să conștientizezi că la sfârșitul zilei nu mai ai niciun ban în portofel pentru că ai cheltuit tot ce aveai pentru cadoul adolescentului din viața ta.
Nu vrem cadouri, dragi cetățeni! Vrem și noi o zi a noastră, în care să nu ne certați dacă ne îmbătăm și să ne numiți „o generație pierdută”. Vrem să fie despre noi, despre enervanții din metrou și care nu vor să vă cedeze locul în autobuz. Despre adolescenții ăia proști care nu învață și pierd timpul pe afară cu prietenii. Vrem să fie despre noi, despre adolescenți și atât.
Să ne oferiți și nouă o zi de pauză, să nu ne mai criticați. Să vă preocupați măcar puțin de noi. Pentru că și noi ne preocupăm de România, în limita posibilităților noastre. Ieșim în stradă când simțim că se creează nedreptăți și nu vom rămâne niciodată indiferenți. Suntem puternici, cu toate că plângem și trăim momente dificile. Ar trebui să ne apreciați mai mult. Și totul poate începe cu organizarea unei zile a adolescenților. Să fie o duminică surprinzătoare și de neuitat. Călătorii gratis cu RATB-ul și Metrorex-ul, activități în aer liber, event-uri pe Facebook, reduceri la bilete pentru film – Ziua Adolescentului sau măcar un semn care să ne facă mândri că suntem adolescenți în România.
Desigur, astea sunt doar părerile unei adolescente care respiră aerul poluat al Bucureștiului. Nu mă aștept să se schimbe ceva. Și încă vă întrebați de ce plecăm din țara…
Sursă foto: ktla.com
