wild-strawberries-screenWild strawberries, un alt Bergman de excepție. Un film de-a dreptul provocator. De introspecții. Seducător de gânduri care de care mai întunecate. Nu știu dacă am văzut prea puține filme de Bergman în încă scurta carieră de cinefil, sau pur și simplu am observat ceva eronat: mi se pare un film al lui, poate printre puținele, în care pune accentul pe un personaj de sex masculin. Pe toate părțile, dacă mi-e permisă exprimarea din topor.

Din citirile mele de amiază despre Bergman și ale sale filme, am aflat că a scris scenariul filmului în timp ce se afla-n spital. De aici și întrebările despre viață, gândurile despre existența umană și descoperirea propriului sine. Wild Strawberries e considerat unul din cele mai emoționante, optimiste și fascinante filme ale sale. În simplitatea sa interpretativă.

Isak Borg, un personaj egoist și încăpățânat, solitar din principiu, în vârstă de 78 de ani, specializat în Bacteriologie pornește într-un drum lung cu mașina către Lund (de la Stockholm) pentru a primi un premiu: Doctor Jubliaris, la 50 de ani după ce a absolvit doctoratul la Universitatea din același oraș. Este însoțit de nora sa însărcinată pe nume Marianne, care plănuiește să-l părăsească pe Evald, singurul fiu a lui Isak.

În timpul călătoriei bătrânul visează o serie de vise lucide, coșmaruri care-l forțează să-și reevalueze viața. Întâlnește un grup de tineri: Viktor, Sara și Andres, ea fiind plăcută de ambii săi companioni. Aceștia îi induc o serie de amintiri din tinerețe, femeia fiind o rememorare a iubirii lui din tinerețe. Acestora li se alătură un cuplu care a avut un accident de mașină, dar îi părăsesc rapid pentru că schimbul lor de replici e plin de venin și de săgeți cu vârfuri ascuțite, reciproce. Cuplul îi amintește lui Isak despre propria căsătorie nefericită. Cei trei tineri, însă, îi însoțesc pe parcursul întregii călătorii.

Acesta își amintește lui Isak despre copilărie și despre Sara (jucată de aceeași Bibi Andersson). Începe să fie foarte conștient de propriul trecut și prezent, și reușește să se accepte, gradual. După ce primește premiul, conștientizează că nu înseamnă prea mult pentru el, de fapt. Tinerii cei trei își continuă drumul, Sara fiind cea care îi declară dragostea eternă. O mare similaritate, poate, cu ceea ce s-a întâmplat în trecut, deși acea Sara a ales un alt bărbat.

Finalul evidențiază o pace ce apare pe chipul bătrânului, după o discuție aproape reușită cu al să fiu, care se află pe calea de a evita să ajungă ca tatăl său. Rece, pentru o lungă perioadă de timp. Atenție la vise, priviți-le cu multă luare aminte. Și fiți circumspecți, s-ar putea să vă sperie. 

 

Sursă fotografie: www.twscritic.files.wordpress.com

Comentarii

comentarii