Foto: Claudiu Popescu

Sunt formaţii care, prin creaţiile lor, ne schimbă starea de spirit, ne includ rapid în lumea lor şi ne fac să credem că îi ştim de-o viaţă. O astfel de formaţie este şi We Singing Colors, o trupă de indie-pop care îi are în componenţă pe Roxana Niculare (voce, clapă), Andrei Haţegan (voce, chitară), Vlad Ionescu (tobe) şi colatoratorul Narcis Axinte (bass). Încă din momentul înfiinţării, în anul 2011, We Singing Colors a susţinut peste 100 de concerte în ţară şi în străinătate, a avut numeroase cântece apreciate şi difuzate pe posturi de radio din Canada şi Statele Unite ale Americii („Good Days, Bad Days” sau „=„Far, far, far”) şi, în luna aprilie 2014, a lansat primul album, numit „Made of wool, made of heavy metal” care, trebuie să vă spun, mie mi-a schimbat în bine starea de sprit şi mi-a învăluit camera într-o atmosferă boemă.

Pentru a le afla povestea, am realizat un interviu cu Roxana şi cu Andrei pe care îl puteţi citi mai jos.

1. Formaţia a fost fondată în urmă cu patru ani. Cine a fost cu ideea şi de ce?

Andrei: Eu am fost cu ideea. De fapt, mai cântam într-o formaţie şi aveam multe idei muzicale, altfel faţă de ceea ce faceam cu băieţii şi voiam să le exprim cumva. Erau alte idei, mai simple, diferite. Am venit acasă, am luat de pe net nişte versuri de la Edgar Allan Poe, şi  aveam nişte acorduri în minte. Aşa am făcut prima piesă, fără niciun gând, care se numeste „Alone”. Mi-a plăcut cum sună şi am început să  le arăt oamenilor. Iniţial mi-am propus să fie un proiect solo, nu voiam să mă mai complic. Dar am fost invitat să cânt în Bucureşti şi nu mă simţeam în stare să apar doar eu singur pe scenă. Apoi a aparut Roxana. Ne-am întâlnit la mare. Noi ne ştiam, eram amici. Ea cânta atunci pe plajă şi i-am zis că o să am un concert după care i-am propus să repetăm şi poate ne iese ceva. Apoi a venit Vlad– ne-am dat seama că am vrea şi pe cineva la tobe ca să devină muzica şi mai ritmată. Am dat un anunţ, apoi a venit Vlad Ionescu şi, deşi erau mai mulţi candidaţi, el a rezonat cu noi. Iar din vara aceasta îl avem şi pe Narcis Axinte, cu care colaborăm la bass.

Roxana: Ne-a luat ceva timp până când chiar am cântat. Adică făcusem nişte sesiuni de cântat. Eu nu am mai cântat niciodată într-o formaţie în afară de We Singing Colors. Totul era nou pentru mine şi Andrei avea deja piese, o parte din ele, şi am învăţat să le cânt pe acelea. Ne-am mai întâlnit noi prin iunie, am mai cântat puţin. Parcă se lega, dar nu cum trebuie, apoi o perioadă am lăsat-o baltă. Apoi a venit concertul propus lui şi de atunci suntem într-o formaţie.

2. De ce indie-pop?

Andrei: Aşa sunau piesele. A fost, cumva, influenţa trupelor pe care le-am ascultat demult şi cam prin tot ce fac, mă învârt în zona asta. Nu pot să mă duc pe dance şi alte genuri. Totul a pornit de la trupe gen Oasis… aşa mă regăsesc cel mai bine. Nu am mai încercat şi altceva pentru că nu o am în sânge.

Roxana: Ne-a luat mai mult să definim stilul muzical, adică să îi dăm un nume, decât să avem stilul muzical în sine. Felul în care cântăm şi melodiile, cum sunt ele construite, au venit foarte natural. În contextul a tot ceea ce ascultasem noi până atunci stiam deja ce vrem: Andrei ştia ce vrea de la piese, eu ştiam că vreau să fie o melodie care să curgă frumos şi să fie uşor de ascultat.  Mai întâi am numit “vowel music”, apoi am zis „folk pop”, “indie rock”. Apoi am ajuns la indie-pop – că suntem indie, adică nu avem case de producţie sau manageri iar “pop” că e cel mai universal gen şi melodia curge. Nu neapărat versuri repetitive, ci cel care curge frumos.

3. Cât de receptivi sunt românii la acest gen de muzică?

Andrei – Nouă ne-a mers destul de bine, deci aş zice că sunt destul de receptivi. Nu cred că e o piaţă ca afară, în Vest. Acolo e altă industrie. La noi e văzută şi percepută ca o chestie cool. Oamenii se bagă, sunt curioşi, doar că nu sunt foarte mulţi. Dar cei care descoperă că le place, sunt foarte faini. Nu umplem săli sau ceva de genul acesta. E ascultat, dar cu măsura. E o nişă, să zic aşa. Deşi încercăm să fugim de asta, tot este o nişă.

Roxana: Depinde de promovare. Aşa, când eşti doar tu şi cu promovarea, cu mijloacele care sunt la indie acum, adica nste radiouri bune dar în online şi nişte site-uri… Marea masă care, trebuie să recunoaştem, se uită la televizor şi ascultă radioul în maşină dar tu nu esti pe radiourile alea. Am avut o piesă într-o reclamă anul trecut care cred că o să intre şi anul acesta. Am avut nişte reacţii foarte bune.

Andrei: După piesa aia, “Good days, bad days”,am avut fani “gârlă”. După ce s-a dat piesa la televizor, o lună a fost o nebunie: multe cereri de concerte, pentru că nici nu credeau că suntem români. Cumva ne-am dat seama că oamenii trebuie să fie făcuţi să audă de tine şi aici ne blocăm tot timpul – cum promovam concertul sau clipul în care crezi şi în care dai tot ce poţi şi cum faci să ajungă la cât mai multă lume? Ne pierdem şi aici nu mai vrem să fim indie, ci vrem să fim Big Brother. (râde)

 

Foto: Uncle Jeb
Foto: Uncle Jeb

 

4. Ce formaţii sau artişti va influenţează pe voi?

Andrei: Tone. Tears for fears, A-ha, din cele vechi.

Roxana: Eu sunt cu cei mai noi. În principiu, mă uit la orice trupă alternativă care are o fată în formaţie şi atunci îmi plac Cults, şi altele care nu îmi mai vin în minte momentan. Şi văd care e abordarea. De asemenea, e o chestie personală – nu aş vrea să fiu o fată din formaţie, ci fata din formaţie.

5. De ce We Singing Colors? De ce nu “We, singing colors” sau “We sing colors?

Roxana: Ca să nu scrie nimeni corect. (râde)

Andrei:  La început, era We Sing in Colors, după aceea m-am sucit că mi se părea prea complicat sau ceva de genul acesta, cu toate că acum lumea îmi spune că e şi mai complicat. Poate că e, că nu are niciun sens, dar nu mi se pare greşit gramatical neapărat… a fost un moment de… nu ştiu exact de unde a venit.

6. Voi aveţi melodii apreciate atât în ţară, cât şi în străinătate. Cine duce chinul cel mai mare pentru partea de compoziţie?

Andrei: Eu le fac şi cumva le completam la sală. Vorbesc şi cu Roxana şi cu Vlad, dar mare parte din idei vin de la mine. Eu vin şi cu versuri şi cu partea instrumentală şi le ansamblăm la sală. Le punem cap la cap şi le împărţim cumva.

7. Ce anume te inspiră?

Andrei: Foarte multe. Într-un timp mă inspirau ieşirile în cluburi – era nebunia aia de clubbing şi, când vii acasă şi ai capul pătrat, chiar a doua zi, atunci chiar e o perioadă  bună. Au ieşit multe piese aşa. Nu înseamnă că versurile sunt despre cum m-am distrat în club, ci mi-a fost dat declicul de a compune ceva. E cumva inexplicabil. Mai sunt nopţile pierdute – chiar cred că noaptea are o oră magică, undeva dupa 2, 3. Nu e tot timpul. Dacă stai în fiecare noapte până la 3, nu îţi iese. Cum stăteam mai demult una sau două nopţi pe săptămână, până la ora aia, ieşeau chestii uau. Acum stau aproape în fiecare noapte aşa şi nu mai e la fel. Sunt şi situaţii în care ai piesa şi stai jumătate de an că ai refrenul şi vrei sa zici ceva dar nu găseşti ce anume.

8. Care a fost cea mai ciudată întâmplare de care aţi avut parte la un concert?

Roxana: Mie mi s-a rupt rochia la spate, la un concert, şi Adi Despot era în spatele meu. Nu mai ştiu ce a zis, că eram în altă lume. Mă gândeam cum să stau şi cum să nu stau. A fost cam al doilea sau al treilea concert al nostru.

Andrei: După un concert care a fost foarte fain, n-aş zice unde, am luat o bătaie. M-am dus apoi în alt club să mă distrez şi în afara clubului am luat o mică bătaie. Toţi toti baieţii care erau cu mine am luat bătaie.  A fost cea mai mare bătaie pe care am primit-o ever dar nu a fost nimic grav. Era undeva departe. Şi am şi rămas fără ochelari.

 9. De ce probleme v-aţi lovit pentru lansarea albumului “Made of wool, made of heavy metal”?

Roxana: Nu am întampinat probleme. La nivel indie a mers totul aşa cum ne-am propus. Dacă lucram la nivel mainstream, probabil că ar fi fost nişte probleme şi nişte neajunsuri.

Andrei: Planul e: pui bani deoparte, intri în studio, înregistrezi, vorbeşti cu o casă să îţi scoată CD-urile. E cu stres, programări dar nu le-aş încadra la probleme.

10. Unde vă putem asculta în viitor?

Roxana: Chiar vineri, de la 10, putem fi ascultaţi la Question Mark in Bucureşti. S-ar putea să fie ultimul concert pe anul acesta în Bucureşti. Apoi în ianuarie plecam în India că avem un concert în cadrul festivalului Saarang. De asemenea, vrem să mai lucrăm la un clip.

Andrei: La anul vrem să lansăm al doilea album. Acum lucrăm la piese.  Am vrea să ieşim şi în afara ţării, să cântăm şi în alte ţări. Nu avem nimic sigur, dar asta ne-am dori.

Foto: George Lupeanu
Foto: George Lupeanu

Comentarii

comentarii