Într-o sesiune nu cred că te omoară examenele ci perioada de dinaintea începerii sesiunii. Pentru copiii mai silitori a început deja, iar pentru ceilalţi e pe cale să se declanşeze. Acum eşti în faza aia de bifare negativă a rezoluţiilor din primul semestru. Şi ea decurge cam aşa:
– La X la seminar am fost doar o dată. Iar intru cu 0 în seminar. Cine dracu’ m-a făcut aşa prost să nu trec şi eu de mai multe ori?
– La Y n-am dat decât o temă din cinci şi proiectul nu l-am făcut. Cred că nici nu mă bagă în examen, am pus-o.
– La Z n-am înţeles nimic din niciun curs, n-am nicio şansă. Trebuia să mă apuc să învăţ din timp, dar nu m-a dus capul.
Cam aşa decurge scurta introspectiva. Te întrebi pe unde ai umblat ultimele patru luni de nu-ţi mai aminteşti aproape nimic din ce s-a predat pe la facultate. Îţi rozi uşor unghiile şi te întrebi ce o să te faci. Cu cât te gândeşti mai bine, cu cât şansele ţi se pare că scad către 0 pentru a avea o reuşită în această sesiune. Brusc îţi aduci aminte că nici măcar n-ai început examenele.
Dar vin colocviile, mai ai de predat două-trei proiecte şi încă un test rătăcit. Iar în paralel teoretic ar trebui să te apuci de învăţat pentru meciurile din Liga I. Stresul se accentuează şi deja ţi se pare că te sufocă. Ai început să le spui prietenilor că o laşi mai moale cu ieşitul în oraş că de data asta e serios. Iubitului/iubitei i-ai specificat că nu o să te mai vadă prea des pentru că trebuie să te gândeşti la viitorul tău.
…citiți în continuare pe www.DespreJoburi.com
