Voluntariat
Studii sau voluntariat?

Un bilet de avion – destinația Danemarca. Mihaela Şerpi este o tânară de 20 de ani din Republica Moldova. După terminarea liceului aceasta a decis să plece în Danemarca pentru a studia Nutriţie Globală şi Sănătate în cadrul Metropolitan University College.

Printre străini nu e uşor deloc

De acest lucru s-a convins şi Mihaela. A fost dificil să îşi găsească cazare, iar după ce această problemă a fost rezolvată, a apărut alta – banii. Viaţa în Danemarca e destul de scumpă, fapt ce a îndemnat-o să îşi caute un job part-time. Job-ul ideal pentru un student a fost găsit – recepţionera unui hotel. Odată cu găsirea job-ului şi asigurarea bugetului pentru un trai decent printre străini, Mihaela a primit o bursă din partea Guvernului danez, bursă datorată faptului că se angajase. Studenţii din Danemarca sunt nevoiţi să lucreze 43 de ore pe lună, însă Mihaela a ales să lucreze mai mult pentru a fi independentă de familia ei, astfel, studiile şi job-ul îi ocupau destul de mult timp.

Şi atunci, voluntariat când?

Întrebarea aceasta şi-a pus-o şi Mihaela. Obişnuită încă de la 14 ani să facă voluntariat, fiind implicată în Republica Moldova în mai multe ONG-uri pentru tineret, care abordau diverse teme: implementare de proiecte, strângeri de fonduri, sănătate, campanii umanitare. Aceasta a mers de acasă cu gândul că activitatea sa trebuie să continue şi în Danemarca, ştiind că aici are oportunitatea de a încerca ceva nou – voluntariat pentru refugiaţi. Dorinţa s-a accentuat după ce a ajuns acolo şi a văzut cât de greu i-a fost ei să se integreze, iar gândul că acelor oameni le este şi mai greu decât ei, a determinat-o să îşi pună în gând ideea că trebuie să îi ajute. Danemarca este o ţară care adoptă nişte politici anti-imigraţioniste destul de severe şi neprimitoare, mai ales pentru imigranţii din Europa de Est.

Odată găsită organizaţia care se ocupa de problema lor, Mihaela le-a scris. Spre surprinderea ei a primit rapid un răspuns pozitiv din partea coordonatoarei care era din Cluj-Napoca. Organizaţia Kirkens Korshær Kompasset, s-a ocupat iniţial de problema oamenilor fără adăpost din Danemarca, dar după valul mare de refugiaţi veniți, s-a orientat spre problema lor. Mihaela spune că ONG-ul se confruntă cu probleme mai dificile din cauza autorităţilor care nu doresc să asigure suport financiar pentru activitatea lor, căci asta ar însemna să renunţe la politica lor. Organizaţia şi-ar dori să îşi mărească centrul, astfel să poată să le ofere refugiaților condiţii mai decente, să aibă posibilitatea să îşi gătească, să primească o masă caldă, dar şi un adăpost pe timpul nopţii, dar momentan este imposibil de realizat din cauza primăriei care nu acceptă.

Responsabilităţi. În această organizaţie erau 2 echipe, cei care ajutau la counseling în timpul zilei (echipă din care făcea parte şi Mihaela) și cei care lucrează noaptea la biserică, unde imigranții au spațiu de dormit. Echipa din care a făcut parte Mihaela îi ajuta pe imigranți să obțină informații despre procesul de a obține reședință, aplicare la diferite job-uri, ajutor legal în privința drepturilor și responsabilităților lor. De asemenea, erau informați și despre locurile unde pot beneficia de suport legal, haine, mese, loc de dormit în timpul nopții. Un alt serviciu este cumpărarea de bilete, pentru că mai ales cetățenii non-UE, au dreptul de a sta legal în Danemarca doar 6 luni, prin urmare ei sunt obligați să plece în prima țară în care ei au intrat pentru prima dată în UE, de obicei – Italia sau Spania. În mare parte, beneficiarii sunt veniți din Europa Centrală și de Est, uneori Mihaela îi ajuta și la traducere, mai ales pentru că mulți beneficiari vorbeau limba română.

De ce refugiaţii sunt consideraţi un pericol?

Adesea ne întrebăm acest lucru. Mihaela spune că sunt nişte oameni care trec prin momente extrem de dificile, unii dintre ei ajungând în situaţia aceasta fără să îşi dorească, fiind minţiţi că o să aibă job-uri bine plătite, iar alţii se confruntă cu dependenţa de alcool sau droguri. Când ajungi să trăieşti pe stradă, automat ajungi să fii atras de astfel de lucruri, fapt pentru care Mihaela a încercat să îi înţeleagă. Oamenii îi consideră periculoși tocmai din aceste cauze. Nu au acces la condiţii decente. De asemenea, aceasta a observat și faptul că în Copenhaga ei sunt atât de vizibili, dar totodată şi foarte invizibili. Probabil pentru ca nu corespund standardelor care se cer în Danemarca.

 Voluntariatul – viitorul

Mihaela este în prezent studentă a facultăţii de Studii Europene din Cluj-Napoca. În timpul liber face voluntariat la Organizaţia Comma – fondată mai mult de internaţionali şi susţine drepturile femeilor şi combaterea abuzului sexual asupra lor în România –  şi, de asemenea, este voluntar în Federaţia tinerilor din Cluj – Cluj for Youth – echipa de redacţie, unde scrie articole despre voluntarii din Cluj si oportunitaţile care li se oferă.

Aceasta se bucură că a avut ocazia să descopere şi să trăiască într-o ţară total diferită, o ţară în care oamenii sunt mai liniştiţi şi foarte civilizaţi, oameni care au curajul să îşi trăiască viaţa aşa cum vor, indiferent de ce o sa spună ceilalţi. Aceasta ar mai repeta experienţa, desigur alegând să se ocupe mai mult de voluntariatul pentru refugiaţi. Cu toate că aceasta este studentă la Studii Europene şi probabil ar trebui să se viseze europarlamentar după absolvirea facultăţii, refuză această idee. Pentru ea voluntariatul este viitorul – îşi doreşte ca pe viitor să lucreze într-o organizaţie care să se ocupe de problemele oamenilor aflaţi în nevoie. Voluntariatul este o nebunie frumoasă, aşa cum îi place ei să îi spună. „Pe lângă faptul că îţi doreşti foarte mult să ajuţi oamenii şi să fii de folos, voluntariatul înseamnă şi dorinţa şi posibilitatea de a te avânta în tot felul de provocări şi experienţe noi şi de a fi deschis să guști din toate”, declară ea.

Sursa foto: Mihaela Şerpi

Comentarii

comentarii