Nu aș exagera dacă aș spune că atentatul de joi seară din Nisa și tentativa de lovitură din Turcia din următoarele zile nu mai sunt necunoscute. Deși mă gândesc că mai există cazuri de cititori care nu urmăresc programele de știri, mă îndoiesc că ei nu ar ști de cele două evenimente, în special dacă frecventează rețelele sociale.
Însă nu pretind că vorbesc în numele tuturor când vorbesc de potențiale reacții. Oamenii sunt diferiți și pot reacționa în numeroase feluri: pot să ignore existența unei amenințări și să își vadă mai departe de viață, pot fi indiferenți, se pot speria, sau, mai rău, să ajungă până la paranoia.
Nu știu alții cum sunt, dar eu îi înțeleg pe cei cărora le e frică să mai meargă într-una dintre cele două țări. Atât statul vest-european, cât și puntea de legătură dintre Europa și Asia par a reprezenta un fel de teren minat, în care nu știi pe unde să calci pentru a nu-ți risca viața. Ba chiar mai rău, uneori nu știi exact nici cine a plantat minele.
Care ar fi eventuale consecințe ale unor asemenea evenimente?
- Franța ar putea înregistra pierderi în domeniul turismului.
Era logic să vezi oamenii plecând cu mulțimile după ce s-au aflat în vecinătatea unui carnagiu.
E de la sine înțeles că sezonul estival e practic încheiat în cel de-al cincilea cel mai mare oraș din Franța.
Bine, eu mă așteptam la un număr mai redus de vizitatori de la atentatele de la Paris din noiembrie 2015, dar se pare că am greșit estimările. Sau am uitat de Campionatul European de Fotbal, la care mă așteptam oarecum să fie bine gestionat și în cazul aspectelor de securitate.
Totuși, mi-aș fi dorit ca măsurile să fie păstrate și după 10 iulie.
- Reducerea sumelor încasate din vacanțele sau călătoriile în Turcia.
Ideea aceasta nu e o noutate. Sejururile din nord, de la Marea Neagră sau din sud, de la Marea Mediterană, sunt tot mai puține de când atentatele au început să se multiplice. Iar blocarea aeroportului Atatürk din Istanbul de câteva zile, în urma tentativei de a răsturna regimul de la Ankara, nu îndreaptă situația pe un drum pozitiv.
- Posibilitatea scăderii numărului de studenți care merg în aceste țări prin programele Erasmus sau Erasmus Mundus.
Poate acesta e cel mai rău scenariu, dar nu cred că există foarte mulți oameni care ar dori să studieze într-o țară în care nu le poate garanta 100% securitatea. Cel puțin eu nu aș face-o, nici în cazul în care aș cunoaște mult mai bine limbile celor două state.
- Impas în negocierile de aderare a Turciei la Uniunea Europeană.
Statul cel mai nerăbdător să adere la construcția europeană ar putea risca să mai aștepte o altă perioadă nedeterminată din cauza declarațiilor principalelor sale figuri politice. Acestea au luat în considerare reintroducerea pedepsei cu moartea pentru puciști, fapt ce ar contravine grav principiilor Bruxelles-ului.
Rămâne de văzut dacă acest concept va prinde contur în realitate sau nu. Cert e că și Statele Unite ale Americii au avertizat asupra pericolului aplicării unor asemenea măsuri.
- Ar mai putea călători turcii mai ușor în spațiul Schengen?
Ankara a primit în luna mai sprijinul Bruxelles-ului pentru posibiltatea de a circula fără viză în spațiul Schengen, cu condiția de a se alinia la standardele europene și de a putea controla numărul migranților care puteau ajunge pe bătrânul continent.
Nu știu exact ce va urma în relația dintre cele două, considerând contextul internațional complicat din prezent.
Știu că se spune că ar trebui să călătorești mult cât ești tânăr, dar momentan ezit să mă mai duc în cele două state. După cum am afirmat mai sus, îi înțeleg pe cei care evită zonele acestea.
Dar, pentru sănătatea mea mintală, am să încerc să nu las frica să mă acapareze. Voi fi precaută în schimb.
Și i-aș sfătui și pe cititori să facă la fel.
surse foto: bbc.com, en.wikipedia.org, washingtontimes.com, gettyimages.com,
