După cum am spus și în articolul precedent din seria „Numai licean să nu fii”, viața de liceu nu e roz. Câteodată (sau de cele mai multe ori) nu ne convine nimic și ne este imposibil să vedem partea pozitivă a acestei experiențe. Introducerea în problemă a fost deja făcută, așa că vom trece direct la fapte. Adică la întrebări și răspunsuri.

Primul episod din această serie îi are protagoniști pe 7 liceeni, de 16, 17 și respectiv 18 ani. Le-am adresat o întrebare (cu sens negativ, evident) legată de viața de liceu, pentru că voiam răspunsuri dure și sincere.

Ce lucru este cel mai greu de suportat într-o zi de liceu? Când te gândești la viața de liceu, ce îți creează repulsie?

Unele răspunsuri au fost amuzante, unele previzibile, iar altele chiar neașteptate.viața de liceu

Una dintre cele mai neplăcute stări pe care le poți avea la liceu este când ți-e somn. Efectiv simți cum ți se închid ochii, dar nu te poți culca, acolo, pe bancă. Trebuie să fii atent la ore. Acest lucru îmi displace profund. Dar ceea ce mă enervează cu adevărat este o chestie legată de profi. Știi momentul ală în care ești pus să copiezi lecția din carte pentru că profesorul n-are chef să ți-o predea? Tu ca elev nu înțelegi nimic, ești ascultat din lecție, adică din ce nu ți s-a predat și îți iei 4-ul. Păi de ce să mai merg la școală dacă sunt autodidact? (Petcu)

Un lucru care îmi creează repulsie privind viața de liceu este trezitul la 6 dimineața. Când somnul e cel mai dulce, atunci îmi sună alarma. E trist, știu. (Ingrid)

E insuportabil să urci 2 etaje și să traversezi 2 holuri până să ajungi în clasă. Și toată această urcare se face pe stomacul gol, la 7 jumătate. Amețesc în fiecare dimineață! Mă rog să nu am nevoie la baie, ca să nu fiu obligată să cobor și să urc scările alea nenorocite (râde). Eu votez să ne mutăm la parter. (Iulia)

Măi, pe mine nu mă enervează nimic în mod special. Mie nu îmi place la liceu și punct. Acest fapt cred că se datorează plictiselii din timpul orelor. De ce trebuie să studiez materii inutile? De ce să fac 2 ore de chimie pe săptămână, dacă nu am de gând să mă fac chimist sau doctor? (Alex)

Mie îmi provoacă repulsie 2 lucruri când stau să mă gândesc la viața de liceu. Unul e legat de orarul clasei mele, începem mult prea devreme pentru gustul meu; și altul ține mai mult de sfera educației. Pe scurt, mă sperie lipsa de pregătire a unor profesori. Și, gândește-te, eu învăț în unul dintre cele mai bune licee din București. Astfel de instituții trebuie să aibă cei mai buni profesori titulari. Situația nu stă chiar așa, nu e deloc în regulă. (Ana)viața de liceu

Nu suport să vin de la 7:30 la liceu. Probabil din acest motiv nu ajung aproape niciodată la prima oră. Și mi se pun absențe. Vreau să învăț de după-amiază din nou. Atunci era frumoasă viața de liceu. Mă trezeam la 10, n-aveam niciun stres. (Mihai)

Deci… Cu ce să încep? Probabil ai primit deja ‘plângeri’ legate de program și profi. Eu o să-ți spun ceva despre vreme. Plec de acasă la 7 când e frigul dracului, 5-6 grade, ies în curtea liceului se mai încălzește puțin, 10-11 grade, termin programul la prânz, 19-20 de grade. Nu mai știu cu ce să mă îmbrac. Dimineața tremur, la prânz mor de cald. Știi că iarna o să ieșim din casă la -20 de grade? O să ne ajungă zăpada până la genunchi, o să fim primii care calcă pe stradă. Uite așa se anunță viața de liceu. (Alexandra)

Cât despre mine, sunt 100% de acord cu părerile prietenilor mei. Să fii licean e greu, dar e și frumos. E o experiență de neuitat. La fel va fi și episodul 2 din seria „Numai licean să nu fii”, so don’t miss it.

sursă foto: tumblr.com.

Comentarii

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here