Sfârşitul lui septembrie şi începutul lui octombrie este o perioadă destul de agitată pentru studenţi. Cu mic, cu mare, încărcați cu bagaje, aceştia iau cu asalt căminele studenţeşti. Zeci de frigidere sunt cărate/mutate/vândute. Frigiderul este un simbol al căminelor, un element fără de care nu poţi să te descurci. Mai sunt şi altele. Mă refer aici la un cuptor cu microunde, o plită sau la un suport pentru rufe.

În cele mai multe dintre căminele studenţeşti din România, condiţiile lasă de dorit, însă studenţii acceptǎ situaţia pentru că nu au de ales. Chiriile sunt destul de scumpe, iar viaţa de cămin are şi părţile ei frumoase. Se spune că nu ai trăit studenţia aşa cum trebuie dacă nu ai stat măcar un an în cămin. Poveştile din cămin sunt cele mai interesante, iar prieteniile care se stabilesc aici nu le uiţi niciodată. Petrecerile din cămine, bârfele de pe hol, seminţele şi berea consumate în campus dau şi ele frumuseţe perioadei studenţiei.

Din păcate, în fiecare an, locurile în căminele de stat se dovedesc insuficiente, cererea fiind mult mai mare decât oferta. Deci, nu toţi au posibilitatea de a gusta din frumuseţea vieţii în cămin.

Vedem aceleaşi ştiri despre aglomeraţia de la cazare, cozi şi lume nemulţumită. Se pare că nu învăţăm nimic. Dacă dai un search pe net legat de cazare şi student, vei găsi titluri de genul: „Căminele studenţeşti sunt în şantier”, „Studenţi sunt nemulţumiţi de numărul locurilor în cămine”, „Studenţii îşi renovează singuri camerele de cămin”.

Astfel, pe fondul lipsei numărului de locuri şi lipsei condiţiilor de cazare din căminele de stat, au apărut căminele private. Din propria experienţă, pot să afirm că nu este o alternativă tocmai grozavă. Căminele private ajung să coste şi de trei-patru ori mai mult faţă de unul de stat, bani pe care i-am putea da pe o chirie. Anunţurile sunt incomplete sau nereale şi, aflat în criză de timp, ajungi să fii pus în faţa faptului împlinit.

În fine, ideea la care vreau să ajung este că an de an problemele se repetă, fără să se facă ceva în sensul ăsta. Problema căminelor studenţeşti trebuie să fie una dintre priorităţile oamenilor care ne conduc. În mod evident, lucrul acesta nu se întâmplă.

Consider că fiecare student trebuie să aibă dreptul şi posibilitatea de a sta în cămin. Mai departe este decizia lui ce va face. Noi, tinerii, trebuie să fim mai atenţi şi mai implicaţi în viaţa publică atunci când observăm probleme care ne afectează în mod direct. Asta este una dintre ele şi, într-un fel sau altul, suntem obligaţi să o facem cât mai cunoscută şi să o rezolvăm.

Comentarii

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here