Octavian Paler spunea că iubești pe cineva atunci când ai ajuns să-ți dorești să-i dai tot ce ai tu mai bun și hotărăști să te dăruiești pe tine însuți. Astfel de gânduri ar trebui să călăuzească sufletele vrăjite ce rătăcesc pe cărările enigmatice ale dragostei. În schimb, an de an, în apropierea datei de 14 februarie, societatea în care trăim încearcă să ne convingă din ce în ce mai mult că iubirea este de vânzare.
Inimioare de pluș, lumânări în formă de inimă, maimuțoi cu inimioare în mână, atât de multe inimioare artificiale care te îndepărtează tot mai mult de cea din piept. Toți afaceriștii încearcă să profite, acest lucru e cert. Pentru ei este destul de rău faptul că iubirea comercială durează doar o zi. Așa că majoritatea negustorilor încearcă din răsputeri să dea „lovitura”: un buchet de flori la 50 de lei. Să fie cât mai mare, că doar cantitatea înseamnă calitate într-o asemenea zi. O inimă de pluș de la 10 lei la 150 lei, o lumânare ce arde doar o oră – 10 lei. În mod firesc, atâta timp cât există cerere, aceste mici ,,atenții” vor continua să se vândă. Tot ce vrei și ce nu vrei, de la pernuțe la lenjerie intimă, maimuțoi, bijuterii, cărți și, de ce nu, săpunuri în formă de inimioară.
Mulți dintre îndrăgostiții care se manifestă nebunesc, exclusiv în această zi, nu au idee, de fapt, de ce fac cu adevărat acest lucru. Li se induce, însă, ideea că ,,așa este frumos” sau ,,așa este la modă.” Există, însă, câteva legende. Din numeroasele istorioare care stau la baza acestei zile reiese că Valentin a fost un preot roman, martirizat în timpul persecuţiei lui Claudius (41-54 d.Hr). Tânărul îi ajuta pe creştini, motiv pentru care a fost întemniţat. Nici după gratii nu a încetat să le fie sprijin oamenilor cu care împărţea condiţiile grele ale carcerei. Cât timp a stat în închisoare, el trimitea mesaje de îmbărbătare prietenilor, spunându-le „Amintiţi-vă de Valentin“ şi „Vă iubesc“.
O altă variantă vorbeşte despre Valentin, preotul care căsătorea cuplurile în secret. Această acţiune era împotriva legii date de împăratul Claudius, care interzicea căsătoria. Pentru că a refuzat să treacă la credinţa în zeii păgâni, Valentin a fost dus la închisoare. În tot acest timp, el se împrieteneşte cu fiica temnicerului, pe care o convinge să creadă în Dumnezeu. Execuţia sa a avut loc pe data de 14 februarie. Cu puţin timp înainte de a fi dus la eşafod, Valentin scrie o scrisoare de dragoste fetei temnicerului, dar nu o semnează.
Cât priveşte sărbătorirea zilei de Sfântul Valentin, aceasta îşi are originea într-o tradiţie veche din Roma antică. Lupercalia, o sărbătoare romană celebrată cu o zi înainte de festivalul păgân în care se aniversa dragostea, a fost schimbată, în 496, de papa Gelasius, de la 15 la 14 februarie, tocmai pentru a interzice sărbătoarea păgânilor. Nemulţumirea papei la adresa acestei sărbători era legată de elementele sale păgâne, adevărate insulte la adresa divinităţii. Astfel, Lupercalia a început să fie sărbătorită cu şi mai mare fast. Acest vechi festival era dedicat fertilităţii şi închinat celor doi zei romani, Juno şi Pan. Era momentul în care tinerele necăsătorite scriau mesaje de dragoste, pe care le introduceau mai apoi într-o urnă, din care tinerii alegeau câte unul. Obiceiul spunea că tânăra al cărei bilet a fost extras trebuia curtată.
In realitate, nici Biserica Romano-Catolică și nici Biserica Ortodoxă nu sărbătoresc pe 14 februarie Sfântul Valentin.
Deşi unii oameni profită de moment pentru a cumpăra în grabă ceva doar pentru că este Ziua Îndrăgostiţilor, nu pentru că simt sincer să facă acest gest, este imposibil de afirmat că iubirea demonstrată superficial este un adevăr general. Privită dintr-un alt unghi, această zi este, pentru unii, doar un motiv în plus să dăruiască mici atenţii pe care, de asemenea, le oferă cu sinceritate sufletească persoanei iubite în oricare altă zi. Ei sunt cei care au înţeles esenţa sărbătorii: un moment în plus în care să-şi amintească cât de norocoşi sunt că-şi poartă unul altuia acest sentiment utopic.
Dragostea se ridică undeva deasupra superficialităţilor comerciale. Florile sunt superbe, dar nu trebuie oferite doar pentru că un mit împrumutat ar îndemna la acest gest, ci trebuie dăruite cu emoţia gândului că-i vei vedea acea strălucire epatantă în ochi când le va primi. Inimioarele de pluş îi înseninează privirea şi va zâmbi ca un copil în timp ce ţi se va cuibări în braţe. O cină romantică, pregatită modest de tine, cu muzica sa preferată pe fundal, poate schimba o zi mohorâtă. Totusi, cum ar fi ca ea sau el să primească aceste simbolice dovezi de afecţiune nu doar la o dată fixă, ci şi într-o zi oarecare de marţi, când cafeaua a fost prea rece, s-a împiedicat în drum spre metrou şi a pierdut cheile?
Redactor: Alina Mocanu
Fotograf: Andreea Titianu
