Vaccin – Dr. Irina Filipescu
Dr. Irina Filipescu

Dr. Irina Filipescu este medic primar boli infecțioase în cadrul Spitalului Clinic de Boli Infecțioase din Cluj-Napoca. Aceasta a fost printre primii medici care s-au vaccinat. Ce ne poate spune cu privire la importanța vaccinării? Cum demontează teoriile conspiraționiste care circulă necontenite în mediul online? Aceste informații, dar și unele suplimentare sunt prezentate în cadrul interviului pe care ni l-a acordat doamna dr. Irina Filipescu.

Duminică, 27 decembrie, a început campania de vaccinare împotriva SARS-COV-2, în rândul cadrelor medicale. Dumneavoastră ați prezentat efecte adverse după administrarea vaccinului?

Dr. Irina Filipescu: Nu. În afară de o ușoară durere locală, ca la orice injecție intramusculară, nu am avut nimic.

Pe înțelesul generației tinere, cum ați explica modul în care funcționează un vaccin?

Dr. Irina Filipescu: Păi, întâi de toate, hai să spunem că generația tânără trebuie să înțeleagă că ea există datorită vaccinurilor pe care le-au făcut generațiile dinainte.

Toată lumea se leagă de vaccinare, raportându-se însă la vaccinul de rujeolă, oreion și rubeolă (ROR), acela mult blamat. Oamenii trebuie să înțeleagă că acela nu este singurul și nu este primul. Unul dintre cele mai importante vaccinuri care s-au făcut vreodată și datorită căruia supraviețuim ca specie este cel antituberculoză – de care lumea nu se leagă pentru că, cel puțin la noi în țară, este obligatoriu. Chiar la naștere se face acest vaccin BCG. Cumva, datorită acestui vaccin, supraviețuim ca specie, față de secolul al XVIII-lea, când știm foarte bine cât de mulți oameni mureau de tuberculoză.

Vaccinul antirabic – să ne aducem aminte că Pasteur a realizat vaccinul antirabic – împotriva turbării. E foarte interesant că orice generație, atunci când vine vorba de mușcătura unui câine ce este suspect de rabie, uită de fobia vaccinurilor și vine cu disperare într-un serviciu de boli infecțioase să se vaccineze antirabic.

Un alt exemplu este vaccinul anti-rotavirus, acel virus care dă un sindrom diareic destul de urât și care încă face ravagii în secolul XXI, în special în Africa. Acest vaccin salvează foarte multe vieți actualmente în rândul copiilor.

Și atunci să o luăm pe înțelesul tuturor: noi ca specie supraviețuim datorită vaccinurilor, într-o măsură mai mare sau mai mică.

Vaccinurile sunt particule din microorganismul respectiv, spre exemplu din virusul rabic, virusul hepatitei B sau virusul hepatitei A și așa mai departe. Ca să facem o comparație mai practică: să spunem că avem Cubul Rubik, un cub cu mai multe pătrățele colorate, dar care, până la urmă, reușește să întregească aceleași culori pe o suprafață. Astfel, se ia o particulă, deci un pătrățel din acela, se sintetizează acest antigen în laborator și atunci când se injectează în organismul nostru, organismul îl recunoaște ca făcând parte din acest microorganism – Cubul Rubik – și sintetizează anticorpi împotriva lui. Astea sunt vaccinurile clasice. Deci noi introducem direct antigenul sintetizat în laborator prin această particulă. Care este diferența dintre acest vaccin clasic și cel care folosește ARN mesager? În cazul celui din urmă, noi nu introducem direct această particulă în organism pentru că virusul acesta, precum alte virusuri contra cărora nu am putut încă să sintetizăm un vaccin, suferă foarte multe mutații. În acest caz, nu mai putem sintetiza exact acea pătrățică fiindcă nu mai este în aceeași poziție, să spunem așa. Atunci, oamenii de știință au recurs la ARN mesager. Acesta are încorporat în el informația pentru sinteza aceasta proteică – deci sinteza proteinei care formează pătrățelul. Și atunci, teoretic, vaccinul este o treaptă mai înainte de antigen. Noi introducem în organism informația prin care se va sintetiza această proteină, contra căreia organismul nostru va produce anticorpi. Așadar, suntem cu un pas mai înainte. Dacă înainte introduceam antigenul direct făcut, acum introducem informația și apoi antigenul se face în organismul nostru. Și se numește ARN mesager deoarece el transmite această informație.

Este foarte important să reținem că acest ARN mesager nu are treabă cu nucleul celulei. Aud toate aceste teorii conspiraționiste cum că intră în ADN și ne modifică structura și așa mai departe. Nu, total fals! Acest ARN mesager rămâne strict în citoplasma celulară pentru că acolo sunt ribozomii, acele structuri care fac sinteza proteică, iar el acolo transmite informația. Așadar, el nu intră în ADN-ul nostru. Nu ne modifică nimic.

Este posibil ca acest virus să sufere mutații cu timpul și să se adapteze chiar și în fața vaccinului?

Dr. Irina Filipescu: Da, se poate. Dar în același timp va evolua și vaccinul. Câteva lucruri vor merge concomitent. Noi știm că genomul viral pentru SARS-COV-2 a fost identificat prin martie din câte îmi amintesc. Atunci, dacă vor apărea mutațiile astea, va fi un proces mai simplu de identificare a acestor mutante și de modificare a acestui ARN pentru proteina respectivă – proteina rezultată în urma mutației. Deci putem spune că, cel mai probabil, vor fi lucruri concomitente.

Așadar vaccinul va fi cumva cu un pas înaintea virusului?

Dr. Irina Filipescu: Nu neapărat cu un pas în fața virusului. Dacă ar fi fost astfel, nu eram în pandemie. Dar să spunem că va fi la un pas în spate. În orice caz, foarte-foarte aproape.

Cât de important este ca tinerii să se vaccineze, considerând faptul că ei nu fac parte din nicio categorie de risc?

Dr. Irina Filipescu: Este foarte important. Ei nu fac parte din categoria de risc a oamenilor bolnavi, să spunem așa. Cu toate astea, ei fac parte dintr-o categorie de risc a oamenilor deoarece tinerii, din punct de vedere social și economic, sunt motorul oricărei societăți. Tinerii se duc la serviciu, la școală, sunt activi. Astfel, acești tineri se întâlnesc cu alți oameni, au contacte sociale. Să presupunem că ei fac forme ușoare, sunt asimptomatici. Ulterior se duc acasă. Acasă unde, să spunem că mama este, la rândul ei, tânără. Mama ia și ea contact cu alți oameni, cu alți membri ai familiei. Și poate bunica, de exemplu, nu mai este atât de tânără, iar ea poate face o formă severă. Ori poate tânărul are o rudă sau un prieten apropiat ca vârstă ce are vreun defect imunitar – care face parte din categoria de risc. Și atunci, fără să vrea, el poate să ducă virusul mai departe. Acesta este motivul pentru care este nevoie de o așa-zisă imunizare de turmă. Oamenii sănătoși în aparență sunt cei care cresc riscul celor cu factor de risc. Este extrem de importantă imunizarea la nivelul populației generale. Ceea ce trebuie să mai înțeleagă oamenii este acel domino effect: poate că cineva face o formă ușoară, dar având grijă de el, are grijă și de alții. Acesta este un lucru care nu ne-a fost niciodată explicat. În acest caz, cred că este foarte important ca tinerii să fie responsabilizați și vaccinați.

Ați menționat imunizarea de turmă: la ce procentaj de populație vaccinată s-ar putea renunța la măsurile de distanțare precum și la purtarea măștii?

Dr. Irina Filipescu: 70%. Pentru a fi imunizare de turmă trebuie să fie cel puțin 70% din populație vaccinată.

Există această neîncredere în vaccin deoarece se presupune că a fost creat mult prea repede. Așadar, întrebarea este: cum a fost creat de fapt acest vaccin?

Dr. Irina Filipescu: Vaccinul pentru SARS-COV-2 a fost creat rapid fiindcă metoda de utilizare a ARN-ului mesager este veche. Menționez că nu îmi amintesc foarte concret, însă știu că de peste 10 ani se lucrează la această tehnică de ARN mesager pentru a folosi acest tip de vaccin în cancere. Oamenii aceștia de la BioNTech lucrează de foarte mult timp la chestia asta. Acum au identificat genomul viral al SARS-COV-2 și au luat această informație, acest ARN mesager, și au grefat-o în acea particulă pe care ei deja o aveau făcută pentru altceva. Ei aveau făcut scheletul acestui vaccin și s-au adaptat pe informația primită. Așadar, cercetările acestea sunt de peste 10 ani. Norocul a fost că s-a identificat foarte repede genomul de la SARS-COV-2 și a putut fi preluată această informație, pe care să o includă în nanoparticula de transport pe care o aveau deja făcută.

Ce trebuie să recunoaștem și este de fapt recunoscut este că noi nu avem aceste studii de lungă durată. Știm ce se întâmplă când sintetizăm anticorpi, dar nu știm ce se întâmplă cu anticorpii aceștia peste cinci ani, de exemplu. Acest lucru va fi aflat abia peste cinci ani. Cu toate astea, alte efecte adverse decât cele bine cunoscute, nu au fost înregistrate.

De ce este nevoie de un al doilea vaccin împotriva SARS-COV-2, la distanță de 21 de zile?

Dr. Irina Filipescu: Orice vaccin are nevoie de un timp de acțiune. Se spune că după 7 zile el începe să își facă efectul, dar efectul optim este după 4-6 săptămâni. Aici este în funcție de sistemul imun al individului. Se face totuși rapel, adică administrarea aceluiași vaccin la distanță de 21 de zile, pentru că oamenii de știință au constatat că acești anticorpi pot să scadă. În acest caz, vaccinul inițial are nevoie de un booster. Sistemul nostru imun recunoaște primul vaccin, face anticorpi, dar dacă ulterior nu mai vine în contact cu același stimul, își poate pierde informația. Așadar, al doilea vaccin este un booster care să îi aducă aminte sistemului nostru imun de primul vaccin și care să creeze o așa-numită memorie imună. Este exact ca la școală: repetitio mater studiorum est.

Aprofundare asupra subiectului:

COVID-19: contagiozitate, mutații și memorie imunitară

Dovada vizuală că vaccinurile sunt benefice

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here