Afară asfaltul se topea sub dominația Soarelui. Temele nu mai trebuiau făcute, dar totuși așteptarea era insuportabilă. Numărai zilele din calendar și îți asaltai părinții cu întrebări despre concediul lor. „Când mergem? Cât mai e până atunci?”. Întrebările veșnic întipărite pe buzele unui copil nerăbdător să ajungă pe litoral. La vremea aceea priveam totul prin prisma celor 11 ani: simplu și fără prea multe obiecții. Cazinoul în paragină, turism nepromovat și un potențial nefructificat. Acum mă întreb, ce s-a ales de Constanța, de litoralul copilăriei mele?!
De la gară Constanța mai mergi câteva zeci de minute și te lași în dreapta. Bătrânul cazino te așteaptă acolo în vale. Este un veteran al obiectivelor turistice. Oamenii vin, îl admiră, îl captează în poze chiar dacă ridurile lui sunt din ce în ce mai profunde. Timpul a trecut, un primar a venit altul a plecat. I s-au făcut multe promisiuni: că va fi reabilitat, că va fi din nou însuflețit ca în timpurile de aur, că va devenii din nou perla la care se întâlneau înalții societății. Valurile mării vin și pleacă la fel ca promisiunile făcute. L-au îngrădit cu garduri de metal și totuși el răzbește. Falnica construcție arhitecturală nu își pleacă fruntea în fața vremii. Cazinoul a însemnat definitiv harta litoralului, iar vizitatorii nu l-au uitat…
Vizavi de cazino se găsește Acvariul. Este umbrit de faima cazinoului, dar merită să-i oferi o vizită dacă ești prin zonă.
Urcăm spre centrul cel vechi. Când nu e în plin sezon, ai putea să juri ca nu ești în orașul despre care artiștii români au compus melodii.
Într-un loc mai ferit de ochii lumi, se afla ceva delicios…Bubble Waffles. Dacă privești vitrina magazinului poți simți senzația dulce ce urmează să te încerce dacă vrei să intri. Cutiile de Nutella sunt așezate precum piramidele faraonilor egipteni. Odată intrat nu îți rămâne decât să îți dai frâu liber imaginației. Ciocolată cu înghețată la care adăugăm râuri de caramel, niște sprinkles pentru efect și marshmallows pentru puțină culoare în obraji…Nicio problemă, se rezolvă cu 20 de lei!
La delfinariu nu trebuie să fii copil. Trebuie să ai sufletul tânăr, să respingi vehement ideea că anumite spectacole și activități au termen de vârstă. Așa am făcut și noi și astfel i-am cunoscut pe Mimi și Cencen, doi delfini care fac antrenamente de mai bine de 9 ani. Atunci au fost aduși la noi pentru prima dată. Au avut de parcurs un drum lung, dar acum se bucură de aplauzele și admirația lumii.
Se repetase deja de mai multe ori că nu trebuie folosit blitz-ul în prezența celor două mamifere. Anumiți vizitatori pur și simplu nu pricepeau ce li se cere. Delfinii au urmat comenzile date pentru desfășurarea spectacolului…oamenii se pare că nu.
Spectacolul de la delfinariu l-aș recomanda oricui. Mai ales studenților care pe baza legitimaților, achită suma de 3 Ron și se bucura de el, de micro-rezervație și planetarium.
La câteva minute de delfinariu dăm de o plajă de care nu știam până acum. Când nu se află în plin sezon, ticsită de șezlonguri și umbrele este paradisul câinilor și al oamenilor care caută un moment de liniște. Deasupra plajei, într-un mic colț, natura a răzbit independent de voința omului. Astfel s-au îmbinat trei elemente: albastrul mării, nisipul plin de scoici și verdele naturii.
