Străzi pline de copii şi părinţi, florărese fericite şi câteva sentimente împărţite. Începe şcoala. Aş mai adăuga aici şi discursuri pe care le ştiu deja pe de rost, susţinute de directori, profesori, dar şi de către politicieni; discursuri care se vor a fi motivante pentru copii. Apoi se intrǎ în clase şi cu zâmbetul pe buze diriginţii anunţă orarul doar pentru ziua următoare, cel definitiv nefiind gata. Dupǎ orar, se anunţǎ taxele pentru fondul şcolii, fondul clasei, gardian etc. Învăţământ gratuit, cică. La facultate este ceva mai simplu. Nimeni nu se oboseşte prea mult în prima zi, ba chiar nici în prima săptămână.
Toată lumea este frumos aranjată. Copii îmbrăcaţi la cămaşa şi cravată, parfumaţi, cu pantofii noi pe care îi poartă pentru prima dată, flori în mână şi zâmbete mai mult sau mai puţin reale. Cred că nivelul de fericire provocat de prima zi de şcoală se diminuează odatǎ cu înaintarea în vârstă. Pe de cealaltă parte, profesoarele proaspăt trecute pe la coafor, cu acelaşi zâmbet larg, aşteaptă copiii cu braţele deschise. Nu am crezut niciodată în acele zâmbete. Prima zi de şcoală este o zi în care toţi se întrec în ipocrizie. Nu poţi fi fericit în prima zi de şcoală când ştii că doar ce s-au dus trei luni de vacanţă şi de vară. Pot să cred că există o stare de bucurie de scurt moment atunci când îţi revezi prietenii mai buni, însă probabil cu aceştia te-ai mai întâlnit şi în timpul vacanţei. Cu ceilalţi cu care nu te-ai văzut, cel mai probabil nu ai făcut-o pentru că nu doreai, deci nu-ți doreşti nici în prima zi de şcoală. În cazul celor de clasa a VIII-a şi a XII-a, vorbele: „Să le urăm celor care dau Capacitatea/Bacul anul acesta mult succes şi să ne facă fericiţi!”, provoacă murmure şi fiori ȋn public.
Prima zi de şcoală este şi un moment al părinţilor. Asemeni copiilor, părinţii sunt îmbrăcaţi cu hainele cele mai bune şi sunt dornici să îşi împărtăşească felul în care şi-au petrecut concediile. Totul este o defilare.
La liceu este puţin diferit. Să ai cele mai scumpe maşini şi telefoane a devenit ceva firesc. Prevăd un val de poze pe Facebook cu această ocazie. Toată lumea trebuie să afle cât de fericiţi sunt. Cred că voi avea ocazia să văd ultimul model de Iphone dacă voi merge la deschiderea noului an şcolar.
Începerea şcolii este startul rutinei. După ce, în vacanţă, îţi petreceai zilele aşa cum doreai, trezindu-te târziu, fără constrângeri, fără teme, acum eşti nevoi să revii la programul din timpul şcolii, la acea rutină obositoare. Ani de zile pe băncile şcolii şi nici o garanţie că nu îi petreci degeaba. Mai nou, poţi merge la facultate fără să fi luat Bacalaureatul. Lăsând puţin pesimismul la o parte, acest moment al începerii şcolii rămâne un moment de urmărit şi analizat cu atenţie. Este totuşi un nou început pentru toată lumea.
Pentru studenţi, prima zi oficială de şcoalǎ nu este ceva deosebit. Foarte puţini participǎ la festivităţile de deschidere. Cei mai mulţi dintre cei care totuşi vin sunt bobocii curioşi să îşi cunoascǎ profesorii, colegii şi să ia un prim contact cu viaţa de student. Prima zi la facultate este asociată cu prima zi de libertate. Toţi vor să afle cât mai mult. Toţi încep de la zero. În cazul celor mai mari, primele săptămâni sunt considerate ca făcând parte din vacanţă. Ştiu deja cum merg lucrurile. Dacă înainte părinţii se rugau de copii să meargă la şcoală, acum situaţia s-a schimbat. Cu inima îndoită, plini de griji, părinţii abia se pot despărţi de copiii lor, fie că despărţirea are loc pe peronul gării sau în faţa căminului. Şi pentru ei este un nou început. Astfel, prima zi de şcoală este percepută destul de diferit în funcţie de vârsta pe care o ai, dar şi de partea ȋn care te afli, adică elev, student sau părinte.
Sursa foto: andreea-sedna.eu/
