Acum câteva săptămâni am aplicat pentru un internship la o anumită firmă care se ocupă cu cercetarea de piață.

Zilele trecute am fost chemată de reprezentanții respectivei firme pentru a susține o testare de logică. Toate bune și frumoase. Chiar mi se părea drăguț acest lucru. Am apreciat dorința lor de a testa și practic abilitățile posibililor candidați.

De curiozitate am citit încă odată anunțul lor și acesta spunea :„Candidații pot fi studenți sau abolvenți, persoane tehnice cărora să le placă să lucreze cu cifre și să aibă calități de analiză și de comunicare”.

Ajunsă la sediul firmei am primit testarea cu pricina. Când au zis “să le placă să lucreze” cu cifre oamenii chiar nu au glumim. Absolventa de filologie și aproape absolventa de Relații Publice din mine s-a blocat.77024-16722-medie

Zece probleme de matematică așteptau cuminți rezolvarea. Ce logică, ce comunicare. Am primit până și calculator. Nu se jucau. Și așa m-am apucat eu să rezolv probleme și să calculez. Cât la sută din, plus, minus, plus, minus, plus. M-am simțit ca Ionică în filmul Liceeni când îl ascultă Isoscel la tablă.

Singurul lucru care îmi trecea cu adevărat prin minte nu erau nicidecum radicali, ecuații ori axiome ci cât de drăguț ar suna un articol despre experiența mea.

Am realizat imediat ce am predat lucrarea că iubesc literatura, cuvintele, cărțile, revistele și orice alt lucru care nu conține cifre ori semne matematice.

În urma acestei experiențe revelatoare nu pot să nu mă întreb: Cât de umaniști sunt unii și cât de realiști sunt alții? Care este diferența între cei care citesc cărți la metrou și cei care rezolvă Sudoku? Unii văd viața în cifre, alții în litere?

Tu ce profil ești?

Mădălina Ispas

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here