În timp ce unii dintre noi se bucură deja de vacanță, alții nici măcar nu mai au energie să se gândească la zilele cu soare, fiind ocupați cu job-ul. Însă, nu trebuie să uităm că e vară și că asta înseamnă mai mult timp liber pentru lucrurile preferate. Fie că ești elev, student sau angajat cu normă întreagă, există o activitate potrivită pentru toate vârstele și pentru orice program de lucru. Cititul. În confortul propriei locuințe, în stația de autobuz, pe un scaun din metrou, pe o plajă însorită – indiferent de locul în care te afli, plăcerea de a lectura poezii, romane sau cărți de specialitate rămâne aceeași.
De curând, am citit trei romane aparținând unor genuri aflate la pol opus unul față de celălalt. Un roman de război, altul romantic și comic, cel din urmă thriller juridic. Nu au nimic în comun, prezintă lumi diferite, acțiunea lor se petrece atât în orașe și țări distincte, cât și în alte perioade de timp. Aparent, nicio legătură între cele trei cărți. Singurul lucru care le unește, totuși, stă în calitatea acestora. Sunt bine scrise și categoric merită atenția tuturor.
- „Violoncelistul din Sarajevo” de Steven Galloway
Despre ce este vorba?
Acțiunea are loc în anii ’90, fiind vorba despre un război declanșat în orașul Sarajevo, capitala Bosniei și Herțegovinei.
Acest conflict armat amenință să schimbe viețile tuturor locuitorilor orașului, inclusiv pe cea a unui violoncelist. După ce asistă la uciderea a douăzeci și două de persoane de către un proiectil care cade peste mulțimea adunată să cumpere pâine, își promite că va cânta o melodie în memoria victimelor, în fiecare zi, timp de douăzeci și două de zile.
În timp ce violoncelistul cântă, avem de-a face cu trei personaje, trei dintre locuitorii Sarajevo-ului. Săgeată, o lunetistă experimentată este însărcinată cu omorârea asediatorilor și menținerea în viață a violoncelistului; Kenan, un tată iubitor își face curaj să meargă până la fabrica de bere, acolo unde va găsi apa curată pentru familia sa; Dragan, vânzător de pâine și unul dintre puținii oameni cu loc de muncă, încearcă să reziste schimbărilor din oraș și dorului de familia refugiată în Italia.
De ce merită citit?
Conform introducerii, romanul este „mai presus de orice, o poveste”. Însă, „Soldatul din Sarajevo” se bazează pe un eveniment real. Ce mi se pare interesant este faptul că autorul a ales să nu menționeze cauzele izbucnirii războiului sau originea asediatorilor, axându-se în mod exclusiv asupra stărilor și trăirilor celor afectați de căderea neîncetată a obuzelor. Suntem martori la distrugerea unui întreg oraș și la dezintegrarea psihică a populației înspăimântate și care își pierde, încet-încet, orice urmă de speranță. Și cum pot sta altfel lucrurile când tot ce a mai rămas sunt oameni speriați și răniți, lunetiști care trag fără o țintă anume, clădiri arse și străzi însângerate?
Există romane care te fac să te simți mic. De obicei, această stare se poate experimenta la nivelul ei cel mai înalt când ții în mână o carte de război sau istorie. Îți dai seama cât de neputincios ești în fața unor astfel de evenimente. Intensitatea sentimentelor pe care le-au trăit oamenii în timpul războaielor nu poate fi comparată cu nimic. Pentru cât timp o să mai cadă obuze? Va reveni totul la normal într-o bună zi? – sunt gândurile permanente ale tuturor.
- „Femeile care au renunțat la bărbați” de Karine Lambert
Despre ce este vorba?
Într-un imobil din Paris accesul bărbaților este strict interzis (singurul mascul din locuință este motanul Jean Pierre). Aici stau 5 femei, cu vârste diferite și provenind din diverse părți ale Europei. Juliette, proaspăt mutată în imobil și cea mai tânără dintre locatare (31 de ani) este surprinsă și, în același timp, fascinată de regulile impuse. Hotarăște să afle ce anume a stat la baza acestei decizii radicale, purtând dialoguri cu vecinele sale. Se pare ca eșecurile sentimentale pe care le-au experimentat în trecut nu le mai permit să aibă încredere în bărbați. Dar Juliette nu e pregatită să renunțe la iubire, așa ca își dorește să schimbe lucrurile.
De ce merită citit?
Cartea scrisă de Karine Lambert îmi amintește de filmul „Amélie”. Și nu doar pentru că este franțuzesc, asemenea romanului. Felul în care se mișcă lucrurile, conversațiile personajelor mă trimit cu gândul la filmul regizat de Jean-Pierre Jeunet. Dacă ți-a plăcut atmosfera din „Amélie”, te sfătuiesc să îi dai o șansă acestui roman.
În plus, e o carte tare simpatică, amuzantă pe alocuri, deloc greoaie. Nu prezintă vreo idee nemaiîntâlnită sau inovatoare și nici nu te pune să reflectezi asupra acțiunii (nu îți dă de gândit cum o face „Violoncelistul din Sarajevo”). În schimb te binedispune. E unul dintre acele romane potrivite pentru vacanță. Îl văd citit pe plajă sau în drum spre destinație, pe scaunul avionului sau autocarului.
- „Avocatul din limuzină” de Michael Connelly
Despre ce este vorba?
Anul 1962 îi aduce lui Mickey Haller, un avocat din Los Angeles, cazul lui Louis-Roulet, un tânăr de 25 de ani acuzat că a agresat fizic o femeie de moravuri ușoare. În prima instanță crede versiunea clietului său, chiar câștigă procesul, însă știe că acesta minte. Cazul îi amintește de un altul mai vechi din cariera sa de avocat și, făcând anumite conexiuni, își dă seama că Louis-Roulet ascunde ceva. După ce i se înscenează o crimă, Mickey Haller se simte în permanență urmărit. Un simplu caz al unui client aparent nevinovat începe să îi dea fiori și să-i compromită meseria și viața de familie.
De ce merită citit?
Este un thriller juridic (mai presus de o simplă investigație polițistă) cu o intrigă impresionantă. Nimic nu e ce pare a fi, există răsturnări de situație pe care nu le poți anticipa. Cartea surprinde, atât la nivel de acțiune și poveste, cât și la nivel psihologic, de analiză a personajelor. Cazul prezentat pare cât se poate de real, autorul chiar documentându-se intens înainte de a scrie romanul, accesând sala de judecată, birourile avocaților și celulele de arest din cadrul Curții Superioare.
Făcând o comparație cu celelalte romane prezentate mai sus, „Avocatul din Limuzină” e cel mai captivant (părere pur subiectivă, bineînțeles). Nu am simțit vreun moment de relaxare pe tot parcursul cărții. E multă tensiune care te ține conectat și care mărește suspansul cu fiecare pagină întoarsă.
Închei cu un fragment care m-a pus puțin pe gânduri și care sigur va stârni interesul studenților la Drept sau persoanelor care activează în acest domeniu. Sună așa: „Cel mai înfricoșător client pe care poate să îl aibă un avocat este un client nevinovat. Pentru că, dacă dai greș, și el merge la închisoare, o sa te bântuie toată viața“.
Acestea sunt cele trei romane pe care vi le recomand. Tu ce titluri ai adăuga pe lista ta de cărți?
