Un lac de incertitudini – asta ar fi definiția mea petru piesa lui Tom Ziegler – Treapta a noua. Și totuși această învălmășeală de sentimente confuze nu a fost nicicând mai frumoasă.
Piesa înfățișează povestea unei femei –Joanna care în urma unei căsătorii nefericite se refugiază în alcool, ajungând să își părăsească familia după internarea într-un centru de dezalcolizare. Totuși, viața…un șir de evenimente neașteptate o aduce în punctul de a-și revedea fiica-Melissa după șase ani în care nu au mai vorbit.
Dar așa cum timpul ne schimbă pe toți, Melissa nu mai e copilul vesel și jucăuș din copilărie, iar mama ei a renunțat să mă fie alcoolica ce depinde de familia ei pentru a se întregi sufletește.
Acestă întâlnire este mediată de Eleonor, prietena apropiată a Joannei (și o femeie care a avut o experiență de viață tragică). Iar atmosfera se perturbă prin prezența lui Tracy – una dintre fetele pe care Joahnna le susține în procesul de reabilitare.
Momentul în care se întâlnesc mama și fiica este plin de autenticitate. Are o încărcătură sufletească ce a înmuiat publicul simțind în mod bizar și confuz acea stângăcie și teamă a întâlnirii după mult timp cu o persoană pe care ai purtat-o mereu în suflet.
Treapta a noua – mai mult decât un target
Titlul piesei – Treapta a noua este unul reprezentativ ce înfățișează una dintre „treptele” care trebuiesc trecute într-un proces de recuperare (după alcool în cazul acesta).
Treapta a noua vizează să întâlnești și să obții iertarea tuturor celor cărora le-ai greșit în timpul perioadei obscure.
ȘI DA! Indiferent de ce vicii avem (mai mult sau mai puțin nocive) cred că toți ar trebui cel puțin într-un moment al vieții să înfruntăm această treaptă!
Treapta a noua este o piesă ce aduce în prim plan: relațiile destrămate, deciziile greșite și repercursiunile lor, alcoolismul dar mai presus de toate, dragostea maternă îmbinată cu puterea de a-ți asuma trecutul.
În înțelegerea cu acuratețe a întregului proces prin care trece o mamă pentru a recreea legătura cu fiica ei, un rol important l-au avut cele patru tinere artiste care ne-au înfățișat cu măiestrie sentimente uriașe pe o scenă mică și într-un cadru restrâns.
Despre Teatrul Arte Dell’Anima
Deși micuț la primul contact, am constatat:
- că este accesibil ( aproape de metrou Obor);
- locația are aer condiționat (inițial văzând scena mă așteptam să murim cu toții de cald);
- și datorită numărului mic de locuri mi s-a părut o adunare drăguță și selectă
M-am bucurat mult că am reușit să îmi înveselesc o seară de joi prin teatru (ce e drept plănuiam să vizionez o piesă a teatrului încă de la apariția spectacolului „Totul despre femei”. )
Întreaga experiență s-a terminat plăcut, cu puține lacrimi strecurându-se în colțul ochilor (și nu am fost singura). Consider că piesa merită urmărită, ideal ar fi alături de cineva drag. Biletele le găsiți aici!