caiuti-capra-si-mascatii-din-tudora-din-jud_1Sărbătorile de iarnă sunt un prilej de bucurie, de emoție și în egală măsură o perioadă de maximă agitație pentru noi toți. Ne învârtim de colo-colo, plănuim, organizăm în așa fel încât totul să iasă perfect. Nu e loc de tocmeală când vine vorba despre curățenia în casă, cumpărăturile ce trebuie făcute sau bucatele care trebuie gătite. Toate acestea sunt plănuite dinainte cu multă atenție și migală. Din punctul meu de vedere, cel mai emoționant și frumos lucru de sărbători sunt tradițiile. Fiecare țară, oraș, regiune, are specificul său, un mod propriu de a sărbători și, mai ales, un lucru comun pentru toți este acela că tradițiile stau la loc de cinste. Cred că este important pentru un popor să nu își piardă esența, ceea ce îl deosebește de ceilalți, să nu uite adevăratele valori după care trebuie să se ghideze: unitate, spiritualitate și bunătate.

Tradițiile și datinile din zona de nord-est a României sunt printre cele mai frumoase și emoționante obiceiuri pe care țara noastră le are. Neamul moldovenesc pune foarte mult accent pe tradiții, obiceiuri, origini ceea ce ne face pe noi ca popor să fim unici și deosebiți. Este important să nu pierdem ceea ce ne-au lăsat strămoșii noștri. Moldova se poate mândri că în secolul XXI se află printre puținele regiuni ale țării care păstrează cu sfințeniile valorile tradiționale și în același timp le promovează. În Moldova, porcul se taie de Ignat, adică pe 20 decembrie. Se spune că porcul care nu este tăiat în această zi nu se mai îngrașă, pentru că și-a văzut cuțitul. Un obicei interesant este că sângele scurs de la porc se pune la uscat, apoi se macină și se afumă cu el, pentru ca peste an, copii să fie feriți de guturai, spaimă și alte boli.

Capra, Turca, Brezaia fac parte din datinile de Crăciun și Anul Nou. Dimitrie Cantemir spunea în „Descrierea Moldovei” că „Turca este o joacă iscodită încă din vremurile bătrâne, din pricina ciudei și scârbei ce o aveau moldovenii împotriva turcilor.” În Moldova se spune că în ajunul Crăciunului se pun din toate mâncărurile într-o strachină, pe prispă, sub fereastră, fără a gusta din ele, căci noaptea vine ursitorul, degustă și atunci îl vezi prin fereastră. Iar în ziua de Anul Nou se zice că e bine ca fetele să deschidă poarta dis-de-dimineață, că se marită. O altă sărbătoare reprezentativă este Sfântul Andrei, o zi în care fetele devin mici vrăjitoare. Cu ajutorul unor trucuri, ele își află ursitorul. Băieții în acea seară fură porțile de la casele fetelor, pentru ca acestea, văzându-se fără ele, să pornească în căutarea lor.

Mesele moldovenilor sunt încărcate cu bucate tradiționale făcute de bucătărese pricepute, iscute în ale gătitului. Mâncărurile care nu lipsesc de pe masa de Crăciun sunt: răciturile sau piftia, sarmalele, pârjoalele, caltaboșul, cârnații de porc, plăcinte moldovenești, cozonac și vinul roșu.

Colindul în zona Moldovei este una din cele mai vechi tradiții și se respectă până și în ziua de azi, atât la sate cât și la oraș. La sate, băieții și fetele se adună din timp pentru a pune la cale ritualul străbun. Nu este atât de simplu pe cât pare. Există o pregătire în prealabil a numărului de colinde și a colindătorilor, a alegerii lor, dar și o pregătire temeinică a costumelor populare (pentru căiuți, capră sau urs). Se stabilește dinainte traseul pentru ca nicio casă să nu rămână necolindată. Sunt răsplătiți de săteni cu mere, nuci, colaci sau bomboane. Nici cei de la oraș nu se lasă mai prejos. Băieții se adună și pornesc în grupuri să colinde din casă în casă pentru a vesti Nașterea Domnului. În Botoșani, în zilele de Crăciun, vin tineri din diferite sate cu jocuri precum cel al caprei, ursului sau al căiuțului. Oamenii au șansa să vadă în fiecare an un spectacol deosebit și să se lase surprinși de frumusețea și entuziasmul celor care îl prezintă.

În fiecare zonă a țării vom găsi tradiții fascinante. Tot ce trebuie să facem este să le păstrăm și să le transmitem mai departe din generație în generație. Trebuie să valorificăm aceste tradiții și să ne mândrim cu ele. Vă las cu o urătură pe care o știu de la tatăl meu care mă amuză de fiecare dată:

Aho, aho, copii și frați,

Unchi, mătuși, veri, cumnați,

Muncitori și cărturari,

Țărani și parlamentari,

Militari, doctori, studenți,

Promovați și repetenți,

Scafandri și alpiniști,

Infractori și politiști,

Vânzătoare și șoferi,

Angajatori și șomeri,

Copii, tineri și bătrâni,

Într-un cuvant: FRAȚI ROMÂNI

– Stați puțin și nu mânați și urarea-mi ascultați: Anul care va să vină va fi un an de lumină, cocoșii vor sparge zorii anunțând investitorii care vor sosi la noi, mulți, măi frate, un puhoi! Unii mici, alții mai mari, toți purtători de euro și dolari! Va spori val după val aportul de capital și din mormanele de fiare vom ridica în picioare fabrici multe și uzine, tractoare și combine! În fiece cartier va fi doar câte-un șomer și din foștii boschetari vom face funcționari, care vor răspunde de parcuri și de câinii puși în țarcuri! Veți trăi și veți vedea că toate se vor îndrepta! M-am luat cu urătura și nu-mi mai pot ține gura! Bată-vă pe toți căldura, mâncarea și băutura! Și la anul când venim sănătoși să vă găsim, avutul să vi-l sporiți!

LA MULȚI ANI FERICIȚI!!!

Redactor: Roxana Ursu

Sursă foto: lenuta.ru