Da, studenții sunt rebeli! Dar, cu siguranță, studenții știu ce vor de la viață. Pe lângă petreceri și alte manifestări adverse, cariera primează. Recent întoarsă în țară, Ștefania, studentă la Comunicare și Relații Publice la S.N.S.P.A, ne-a împărtășit puțin din ce înseamnă să fii Erasmus+. Timp de o lună și jumătate, din iunie până în august, Ștefania a descoperit Franța și a adăugat experiență în CV.
Ce împrejurări au făcut să fii unul dintre studenții care trăiesc experiența Erasmus+?
Ștefania: Totul s-a datorat unui afiș pe care l-am văzut pe holul facultății S.N.S.P.A: o hartă alb-negru a Europei și o pată roșie simbolizând o țară.. o țară pe care aveam să o explorez, căreia nu i-am acordat deloc importanță pe moment..
Ce te-a determinat să spui „DA! Plec cu Erasmus+”?
Ștefania: Deadline-ul din ultima oră. La 23.45, în ultima zi de înscrieri, m-a străfulgerat gândul de ducă. Nu, nu glumesc. Și din teamă.. teama că viaţa va trece pe lângă mine într-o manieră mediocră și blazată fără a fi explorat îndeajuns. Frica de frică, dorința de a ieși din granițele fizice și mentale ale României, de a explora necunoscutul și de a trăi experiențe memorabile!
Ai făcut vreun compromis pentru a te bucura de această șansă?
Ștefania: Da, am făcut. Nu o spun nici cu mândrie, nici cu umilință sau cu părere de rău. Nicicând nu aș regreta.
Au fost două mari compromisuri. Primul a fost faptul că, pentru o lună și jumătate, m-am aventurat pe banii părinților, nu pe bursa Erasmus. Am primit bursa destul de târziu. Al doilea compromis a fost acceptarea unei condiții clare și irevocabile: restanța. Mi-am asumat și acest risc. Sper să fi făcut alegerea înțeleaptă, deși simt acest lucru, și să promovez cu bine în sesiunea de toamnă.
Care a fost scopul proiectului Erasmus+ la care ai participat?
Ștefania: Scopul a fost acela de a trăi experiența unei mobilități de practică, nu de studiu, în altă țară, și anume în Franța, la Lyon. În cadrul stagiului de practică de la Institutul de Comunicare al Universității Lumiere, ICOM Lyon2, am avut diverse activități precum realizarea într-un mod cât mai profesional a research-ului și a prezentărilor PowerPoint pentru proiecte variate (Horizon 2020, România – gastronomie și tradiții românești), menținerea colaborărilor cu biroul de relații internaționale, traduceri din engleză în franceză și invers, regândirea strategiei de comunicare a imaginii site-ului și blog-ului institutului ICOM Lyon2. Totodată, am asistat, în calitate de juriu cu caracter orientativ, la interviurile candidaților pentru Master II – Umanitaire et Solidarite, pe parcursul a două zile intensive de recrutare.
Căror provocări a trebuit să le faci față cât timp ai fost plecată cu Erasmus+?
Ștefania: Provocările au venit la pachet cu oportunitățile. De la lucruri mari precum găsirea pe cont propriu a cazării, asumarea riscului că voi dormi pe străzi sau în aeroport și toate demersurile birocratice pe care le implică Erasmus+ până la lucruri mici precum conviețuitul cu o persoană străină, însă, Slavă Cerului, de aceeași naționalitate cu tine, și integrarea într-un mediu și într-o civilizație necunoscute.
Cum te-ai simțit descoperind Franța?
Ștefania: Mi-au prins bine cele două luni în Franța, însă țara asta a avut o influență minoră, nu ea m-a transformat cu adevarat. Interiorul a făcut-o.. interiorul meu s-a trezit din nou la viață. Într-un loc, om, oraș, într-o țară vezi exact ceea ce porți înăuntrul tău. Franța, orașul Lyon, Aix-en-Provence, lacul Miribelle, hmm.. au fost locurile care cereau o poză la fiecare colț de stradă. Experiențe absolut minunate!
Mda, nu pot fi ipocrită și să afirm că a fost totul doar lapte și miere.. Aspectele negative au venit pe fondul insecurității la nivel mondial (atentatul din Nice) și a agresivității cu care se comportă musulmanii.
În rest, m-am simțit de nedescris. Știi de ce? „De ce să îmi pese de alte lucruri decât de cele impuse? De ce să cunosc mai mult decât cerinţa majorităţii? De ce să am interese mai ridicate decât masele? E mai uşor să nu îmi depăşesc zona mea de confort şi să mă confund cu restul, devenind un rest..” (Daniel Botea, „Eu împotriva mea!”) Am ales conștient să nu rămân un rest!
Prin prisma faptului că ai fost acolo, ce beneficii aduce cu sine o bursă Erasmus+?
Ștefania: Cred că se subînțeleg avantajele. Știm toți că o țară nouă aduce experiențe noi, descoperirea zonei tale de incertitudine, explorarea noilor culturi, învățarea unei noi limbi.. Totul e nou și nouă sunt toate cu Erasmus+! Și neașteptat de imprevizibile. Însă, atunci când le trăiești pe pielea ta, le simți în ființa ta impregnate adânc. Pe cuvântul meu.. și pe pielea mea!
Aș zice că cel mai mare avantaj e că treci, cu jumătate de nivel măcar, peste o frică enormă. Frica de frică: „Groaza zilelor placide şi a compromisului călduţ de dragul stabilităţii. Teroarea ratării devenirii, a neîmplinirii potenţialului personal, oricare ar fi acela. Și.. anularea fiinţei într-o înregimentare perfect acceptabilă social. Ratare. Pierdere. Necunoaştere.” (Alina Moldovan – fondator Equilibru Psi Brașov). Asta da! E una dintre temerile mele, din cateva zeci.. sau poate toate fricile noastre se rezumă la trei-patru fundamentale? Nu știu, habar n-am, dar unele le poți descoperi cu ajutorul programului Erasmus+. Ăsta beneficiu real, autentic, concret, plin de responsabilitate și ancorat în realitate!
Dacă ar fi să o iei de la capăt, ce ai schimba din tot ce ai trăit prin Erasmus+?
Ștefania: Nimic! Nu aș schimba absolut nimic (vorba clasică). Glumesc, nu pot să mint. Regret puțin faptul că, în ultimele trei zile, am făcut doar cumpărături pentru cadouri, suveniruri și bagaje.. extrem de grele. Nu am făcut ceva pentru sufletul meu, ceea ce mi-am propus: sa văd răsăritul pe chei, pe malul râului Ron, să mai merg o dată în parcul acela minunat, le Parc de la Tete d`Or, și încă o dată la ruinele romane de lângă Bazilica Notre Dame de Fourviere. Dar totuși, poate o fi vrut Dumnezeu să nu fiu acolo pe 1 august 2016, m-o fi păzit de ceva, de vreun atentat.. De-ar fi să o iau de la capăt.. nu, nu aș schimba nimic!
Descrie-mi experiența Erasmus+ în trei cuvinte.
Ștefania: Hmm, doar trei cuvințele? Bine, fie. Curaj, deschidere, binecuvântare.
Transmite-le un mesaj celor ce vor să experimenteze Erasmus+, dar nu au curaj.
Ștefania: Patul în care stai este atât de confortabil, mai ales când îl compari cu umblatul cu un troller de 28 de kg în aeroporturi, în soare, prin escale, prin locuri necunoscute, cu zecile de refuzuri pe minut legate de cazare și cu incertitudinea că nu vei avea unde să dormi la noapte.
„Dar statul în patul ăsta confortabil nu-mi va aduce nicio poveste memorabilă de povestit celor dragi și de care îmi voi aminti peste ani, nu mă va ajuta să îmi depășesc limitele și nici nu mă va ajuta să ajung acasă la oamenii pe care îi iubesc.” (citez din prietenul meu aventuros, Adel Jewad)
M-am întors în România mult mai bogată decât eram la plecare. Acum sunt mai ușoară.. ca o pană de ușoară.. ca penele de la dreamcatch-erele mele. Dacă alegi să trăiești pe pielea ta o experiență Erasmus+, te asigur, cu toată certitudinea (și în viață nu avem parte de certitudini prea des), că la bătrânețe nu vei muri cu regrete! „Astfel, viaţa te va răsplăti mereu… îţi va arăta o generozitate constantă, pe care unii o numesc noroc.” (Elio D`Anna, Cărțile Maestrului Interior Școala Zeilor)
I promise! Și nu o fac prea des 🙂
