Adolescența a fost o perioadă complicată, chiar conflictuală pentru unii dintre noi. Eram rebeli, neastâmpărați, mofturoși și nimeni nu ne înțelegea, mai ales părinții. Ei păreau a fi inamicii noștri numărul unu. Aveau puterea să ne interzică orice lucru pe care noi voiam să îl facem. Vă sună familiar frazele: „Nu ai voie să mergi în club. Ești prea mic!” „La 11 îmi ești în casă!” „Machiajul acela e prea strident!” „Fusta aceea este prea scurtă!”? Se ajungea chiar și la manipulare: „Dacă ai note bune, îți cumpăr un nou telefon.” „Dacă înveți bine, te las să pleci la mare cu prietenii.” Totul avea o miză. Ce nu s-au gândit părinții noștri, este că noi eram destul de creativi și isteți încât să „jonglăm” cu aceste nedreptăți. Cine își mai amintește așa-numitele „minciuni albe” pe care le spuneam părinților? O să încep eu:
1. Furișatul pentru a merge la un party. O procedură controversată și periculoasă, însă se putea rezolva. Tot ce trebuia să faci era să le spui părinților că trebuie să lucrezi la un proiect cu o colegă, că rămâi peste noapte la ea și totul era ca rezolvat. Niciodată când vine vorba despre școală părinții nu o să spună nu. Și cu hainele ce făceai? Că nu puteai să mergi la un party unde te cunoștea toată lumea îmbrăcată obișnuit. Le puneai în rucsacul pe care trebuia să îl iei cu tine, în care puneai cărțile de care aveai nevoie pentru proiect. Era deghizarea perfectă.
2. Spui că dormi la o prietenă, când de fapt mergi la iubitul acasă. Întotdeauna există acea prietenă care te scoate tot timpul din belele și te ajută la nevoie. Așa că, cel mai simplu era să spui părinților că dormi la cea mai bună prietenă a ta pentru că oricum aveau încredere în ea. Nu trebuia să te lași păcălit de faptul că părinții ți-au dat acordul din prima. Exista posibilitatea să îți întindă o capcană și să te prindă cu mâța-n sac. Părinților le place să controleze, asta e un lucru cert. Pentru ca ei să nu aibe dubii unde te afli, îi sunai tu înainte de ora de culcare și îi anunțai cu o voce somnoroasă că te culci. Din moment ce știau asta, nu aveau cum să te mai sune.
3. Țigările. Toți avem părinți care fumează. Lor li se pare normal acest lucru. Însă, să nu cumva să afle că și tu fumezi. Atunci ai intrat în mare bucluc. Te apuci de fumat nu pentru că ți-ar plăcea, ci pentru a fi cool și pentru a te integra în grup. Ce se întâmpla dacă părinții te prindeau cu țigările în poșetă sau ascunse printre haine? Ieșea un mare tărăboi. Trebuia să ai un speech gata pregătit. Fără să îți tremure vocea, trebuia să le spui că sunt ale unei prietene, care le-a uitat din greșeală la tine.
4. Chiulitul. Cel mai vechi truc al copilăriei care nu a dat greș niciodată. Părinții nu aveau cum să știe ce faci tu odată ce ai ieșit din casă. Din punctul lor de vedere, erai la școală, învățând lucruri noi care să te formeze pentru viitor. Se mai întâmpla totuși, ca o colegă sau două să te corupă și pe tine și să o tuliți de la școală. Nimic nou sub soare. Te întorceai acasă fără ca părinții să afle că tu ai umblat hai-hui și totul era normal. Secretul era să nu exagerezi totuși cu acele scăpări. În caz contrar, puteai să intri într-o situație dezagreabilă, prins între ciocan și nicovală.
5. Factura la telefon sau telefonul fără fir. Toți am avut acasă un telefon fix la un moment dat. Era o plăcere să vorbești la el. Nu era o plăcere însă pentru părinți să vadă fatura. Cu greu încercai să te scoți cumva nevinovat sau să găsești o scuză plauzibilă. Va rămâne întotdeauna un „mister” pentru părinți acest lucru, mister ce va putea fi rezolvat doar de Sherlock Holmes.
Suntem curioși să aflăm până unde poate merge inventivitatea voastră, așa că, așteptăm să afăm și de la voi cele mai trăsnite minciunele pe care le-ați spus părinților.
Redactor: Roxana Ursu
Fotograf: Dana Alecu
