Iubesc Bucureștiul. Azi m-am întors în Capitală și, deși am alergat toată ziua cu bagaje, mâncare, sunat părinți, prieteni, cu „bă, vezi că am plecat” și cu „bă, unde trebuie să ajung?”, am pus piciorul pe teren bucureștean, am tras în piept o gură mare de aer plină de noxe și m-am energizat cu totul. Nu, nu sunt ironică, chiar simt că orașul ăsta îmi încarcă bateriile.

Dar, ca de obicei, orice acțiune are și o reacțiune, adică orașul ăsta mare mă descarcă la fel de repede cum mă încarcă, prin intermediul unui singur lucru: RATB-ul. Fie că mă seacă oamenii care n-au dispoziția să fie drăguți în tramvai sau însele troleibuzele mult prea vechi și fără aer condiționat, după o plimbare mică cu unul dintre vehiculele RATB simt că am lucrat câteva ore bune pe un șantier de construcții.

da

Desigur, există și câteva chestii drăguțe de„studiat” în autobuz, cum ar fi conversațiile dintre oameni. Pe lângă auzitul (mai mult sau mai puțin voluntar) dramelor discutate la telefon și al replicilor schimbate între diverși despre vreme sau despre vecina care nu știu ce a făcut, există anumite conversații în care, cu siguranță, ai fost implicat fără să vrei. Eu am alcătuit o listă cu cele mai frecvente:

5. Ăsta duce la…?

A se completa cu o anumită stație/zonă. Chiar dacă ai căști în urechi sau față pierdută de provincial, cineva te va întreba, la un moment dat, și asta. Dacă știi răspunsul, nu te aștepta neapărat la vreo mulțumire din partea curiosului și pregătește-te să dai explicații în plus dacă „ăsta NU duce la…”; dacă nu știi răspunsul… nu știu, fiecare reacționează altfel. Eu, de exemplu, dacă nu știu răspunsul, repet cu voce ridicată întrebarea, că sigur e cineva prin preajmă care aude discuția și este bucuros să răspundă.

4. Mă scuzați.

Asta se folosește:

  • când se pune o frână bruscă și cineva aproape cade peste tine sau te calcă sau îți dă un cap în gură, caz în care este însoțită (replica) și de o exprimare a frustrării față de șofer (#3)
  • când cineva stă pe scaunul de la geam și tu pe cel de la culoar, caz în care înseamnă „lasă-mă să trec, că am amorțit/trebuie să cobor”.

3. Ăsta parcă transportă saci de cartofi…

…nu oameni! Vine de obicei după „mă scuzați” și se spune pe un ton iritat, cu un volum sesizabil mai mare decât „mă scuzați”-ul, cu scopul de a fi auzit și de ceilalți călători, și de șofer. Se traduce cu „chiar dacă ăsta parcă transportă saci de cartofi, nu oameni, mă plâng degeaba pentru că sunt conștient că n-o să-și schimbe stilul smuls de condus, dar măcar am parte de empatie din partea tovarășilor călători”.

2. Coborâți la prima?

Indiferent că era autobuzul/tramvaiul gol sau plin, sigur ți s-a adresat cineva cu replica asta măcar o dată. Se traduce cu: „nu mă interesează de tine, dar eu vreau să cobor la prima stație, deci ori cobori și tu, ori îmi faci loc să trec”.

1. Bună ziua, vă rog să-mi prezentați cardul de călătorie.

Știm cu toții că discuția asta duce doar în două direcții: „mulțumesc, o zi bună” sau „mă tem că va trebui să coborâți cu mine la următoarea” (nu știu exact cum e în al doilea caz, n-am luat nicio amendă până acum). Se traduce cu „eu sunt regele/regina RATB și dacă ai card de călătorie te voi trata ca pe un cetățean european cu drepturi ce ești, dacă n-ai sau ai și nu este validat, te voi trata de undeva de sus, din turnul meu de controlor RATB ce sunt, ca pe un pericol social”.

f8575ded2315f534507bc6fbcce4cc1a342e1f8db88617f2e3c75c2fae882b06

Cam astea sunt cele mai frecvente vorbe pe care le-am auzit eu în călătoriile mele cu autobuzul, prin București, în doi ani de studenție. Nu zic  că n-am ratat niște replici importante… dar na, aveam căștile în urechi.

Surse foto: metropotam.ro, quickmeme.com