Roxana Dăscălescu este o tânără antreprenoare ce crede cu adevărat într-o Românie mai bună, mai curată şi mai educată. Aceasta, împreună cu colegii ei, a început o adevărată bătălie de uzură cu firmele producătoare de produse ce nu au un design regenerativ (denumite şi produse certificate “cradle to cradle”). Pentru a înţelege mai exact ce este un produs creat în conceptul “cradle to cradle”, vă invităm să citiţi interviul pe care Roxana l-a acordat revistei noastre.

10490323_903707056311975_2069576055_n

1. Povesteşte-ne puțin despre tine: pasiuni, hobby-uri, dorințe.

Sunt o persoană energică şi îmi place să mă bucur de viaţă. Cred cu tărie că viaţa trebuie să fie o sărbătoare pentru noi, iar dacă nu te simţi bine într-un loc… mergi în altul. Nu cred că eşti vreodată prea în vârstă pentru a o lua de la capăt şi pentru a face ceva total nou şi necunoscut. Pentru mine, a trăi cu bucurie înseamnă că împarţi cu ceilalţi experienţe, bucurii, tristeţi, zile şi nopţi. Nu cred că am o cale de găsit sau un loc de muncă cu care să mă identific, ar fi prea plictisitor. Am mai multe căi şi asta e minunea lumii actuale în care trăim. Punctul constant dintre aceste aventuri îl reprezintă călătoria înspre mine însămi: cine sunt eu, dincolo de valorile de suprafaţă sau culturale, şi cum fac existenţa mea pe pământ să aibă un impact pozitiv. La facultate am studiat Literatura Comparată, am făcut masterul în Filosofie şi am lucrat 5 ani în industria IT, de la servicii, la vânzări şi chiar editor de articole. De peste 9 ani, împreună cu un grup de prieteni cu care am înfiinţat un ONG, Adsis Tineri, facem activităţi de educaţie non-formală şi dezvoltare personală cu copii din satele sărace ale Moldovei şi cu tineri şi adolescenţi. Din decembrie, anul trecut, sunt ceea ce s-ar numi antreprenor într-un business social, o experienţă total nouă în fiecare zi, de jumătate de an încoace.

2. Ai spus că ai înfiinţat alături de câţiva prieteni un ONG. Este greu să activezi în zona aceasta?

Este o muncă foarte complexă pe care, de multe ori, nici noi nu o înţelegem foarte bine. Pe de o parte este ONG-ul cu specificul, activităţile şi proiectele sale şi, pe de altă parte, este business-ul care, deşi este un proiect din Asociaţie, se comportă ca oricare business de pe piaţă. Acest business este, la rândul lui, complex, pentru că presupune atât producţie, cât şi vânzare. Într-un fel ONG-ul, prin activităţile noastre de educare şi promovare a produselor verzi, pregăteşte piaţa pentru produsele pe care businessul le produce şi le vinde. Interfaţa acestui proces o reprezintă chiar site-ul, www.pinklime.co, unde este povestit ONG-ul, dar de unde oamenii pot şi cumpăra produse. De aceea munca noastră, cel puţin până acum, nu se termină. Am un program foarte încărcat, dar asta e bine pentru că fac totul cu pasiune şi asta este un plus imens.

3. Ne poți descrie pe scurt, în ce constă business-ul PinkLime și care sunt cele mai mari provocări în domeniul în care activezi?

Noi suntem primii din România şi printre foarte puţinii din lume care producem în serie piese de mobilier pe baza principiilor Cradle-to-Cradle. Principiile Cradle-to-Cradle sunt integrate în aria mult mai largă a Economiei Circulare şi presupun că un proces de producție-consum a unui produs trebuie să respecte principiile naturii, adică să fie bun pentru mediu şi bun pentru om. Noi am reuşit să creăm piese de mobilier (de genul fotolii puf), care sunt din materiale reciclate, au o amprentă de CO2 mică tocmai pentru că întreg procesul de producţie este local (pe o rază de 100km2), sunt reciclabile şi sunt realizate după un sistem în aşa fel încât clientul poate ţine produsul în viaţă, curat şi la fel de frumos (sau poate chiar mai frumos cu timpul), pentru o perioadă de foarte mult timp, ajutându-l să economisească bani şi să nu îngreuneze mediul cu încă un produs ajuns la gunoi şi unul nou cumpărat. Produsul este unul în care cred foarte mult, de înaltă calitate şi extrem de comod. Din punctul meu de vedere, aceasta este mobila viitorului. Canapeaua incomodă sau fotoliul rigid sunt istorie, iar oamenii optează din ce în ce mai mult pentru un mobilier în care se simt relaxaţi, în care statul chiar să fie o plăcere. De asemenea, designul dinamic şi posibilitatea personalizării (culoare, forma, imprimare, etc) oferă cumpărătorului mult mai multe opţiuni decât clasicul fotoliu. Asta este doar partea de producţie. Partea cea mai importantă de fapt este de a aduce produsul pe piaţă, de a-l vinde. Aici intervine un întreg nou proces, întrucât noi vindem atât online, prin site-ul nostru, www.pinklime.co, cât şi prin colaboratori, reselleri, etc.

10470657_903707286311952_474864470_n

4. Care este cea mai mare satisfacție avută în business-ul acesta?

Este un business foarte greu, iar pe mediu, în România, perspectivele păreau foarte mici. Majoritatea mentorilor, antreprenorilor, etc., care ne întâlneau, ne spuneau că nu va merge şi ceva timp chiar am început să ne dezvoltăm afacerea nemenționând punctul verde al produselor pentru că părea să nu atragă oamenii, dimpotrivă. Cea mai mare satisfacţie a intervenit în momentul în care am început să avem vânzări pe filiera verde, să-i spun aşa, şi mai mult decât atât, când am găsit un investitor care crede în noi, crede în produs şi s-a hotărât să se alăture echipei.

5. Pe lângă studii, training-uri şi programe, ce calităţi ar trebui să mai aibă un om sau o echipă atunci când vrea să-şi lanseze o afacere?

Pasiune, iubire şi curaj. Curaj nu înseamnă lipsa fricii, ci asumarea ei şi a face paşi înainte.

6. Când ați lansat această iniţiativă, v-aţi lăsat ghidaţi de cărţi, studii sau aţi ținut cont de greşelile altor antreprenori, încercând astfel să le evitați?

Când am lansat această iniţiativă, scopul nostru a fost să aducem pe piaţa produsul 100% sustenabil, care este perfect, să-i spun aşa. Ştefan, colegul meu are o experienţă de doi ani în antreprenoriat şi oarecum ne-am lăsat ghidaţi de experienţa lui. Aşa că ne-am mutat de la Iaşi la Bucureşti, un loc nou pentru amândoi. Desigur că am încercat să învăţăm şi din experienţa altora, şi în general am făcut-o prin discuţii personale cu aceştia, însă noi am aplicat o tactică mai costisitoare însă cu răspunsuri mult mai revelatoare: nu ne-am ferit să experimentăm noi înşine şi să ne asumăm greşeli. Domeniul fiind atât de nou, nu am avut un sistem de referinţă sau de comparare. Să zicem că într-o anumită măsură suntem pionieri.

10466661_903707492978598_1423423691_n

6. Care este cel mai mare risc pe care ți l-ai asumat ca om de afaceri?

Cel mai mare risc este chiar decizia de a deveni antreprenor: am investit tot ce aveam într-o singură afacere, mi-am dat demisia, am plecat la Bucureşti şi am început totul într-un domeniu pe care nu îl cunoşteam deloc.

7. Ai făcut greşeli? Dacă da, care ar fi cea din care ai învățat cel mai mult?

Şi încă câte…! Cel mai important lucru pe care l-am învăţat este că se întâmplă deseori ca lucrurile gratis să te coste mult mai mult decât dacă ai fi plătit pentru ele. Fiind un start-up, cu buget restrâns, deseori eşti tentat să ceri chestii gratis şi oamenii sunt drăguţi şi ţi le oferă, numai că nici ei în astfel de condiţii nu pot mereu să te şi prioritizeze. Astfel, tu aştepţi acel lucru de care depind şi alte lucruri şi îţi încurcă un întreg plan sau o strategie.

8. Care ar trebui să fie măsurile pe care să le ia statul astfel încât mediul de afaceri românesc să îşi contureze o pantă ascendentă?

Nu cred că voi spune ceva nou, însă chiar este nevoie ca sistemul birocratic să fie eficientizat. Pentru a putea face orice mişcare ai nevoie de un consultant sau avocat şi chiar şi astfel rişti să nu cunoşti anumite aspecte, pentru că sunt multe aspecte nereglementate în lege, cum este chiar businessul social. Informaţiile sunt puse la dispoziţie într-un mod extrem de ineficient. De asemenea, pentru startupuri şi businessuri sociale, cred că ar fi bine să beneficiem de consultanţă juridică gratuită. Ne este şi aşa foarte greu să luptăm cu concurenta în ce priveşte piaţa. Noi dorim să creăm ceva pentru comunitate, să reinvestim în comunitate, deci cred că ar trebui să primim mai mult sprijin.

10477830_903706946311986_82929322_n

Sursă poze: arhivă personală