A venit momentul să spunem povestea lui Andrei Breazu, un tânăr energic, dedicat şi polivalent. Acesta face parte din categoria antreprenorilor sociali, categorie ce este destul de nouă şi nedezvoltată pe piaţa românească. Scopul principal al unui antreprenor social nu este obţinerea de bani, ci construirea unor afaceri etice şi durabile, care să aibă un impact pozitiv asupra mediului şi societăţii în care activează. Andrei dezvoltă, în prezent, un astfel de business, menit să aducă schimbarea pe care ne-o dorim cu toţii, aşa că vă invităm să citiţi interviul acordat revistei noastre şi să vă convingeţi de binele pe care îl face pentru ţara în care trăim.

10488904_699637950085817_795825908_n

1. Povesteşte-ne puțin despre tine: pasiuni, hobby-uri, dorințe.

Eu, Andrei Breazu, sunt un om pe cât de complicat, pe atât de simplu. Am lucrat în multe domenii în viaţă, dar cel mai mult în domeniul IT-din copilărie m-au fascinat computerele. Tot cam în aceeaşi perioadă am început să practic masajul, întâi cu familia, apoi cu prieteni, iar după ce toţi m-au încurajat, am decis să fiu autodidact şi să învăţ cât mai multe. Pe parcursul timpului am citit, am făcut cursuri, am început să lucrez într-un salon la Club Spa Militari în 2010 (unde mai fac masaje şi acum), însă, mai presus de orice, am absolvit Facultatea de Kinetoterapie. Eu practic masajul sub formă de hobby, este o metodă de a mă relaxa, relaxându-i pe alţii.

Să fiu sincer, Kinetoterapia a fost cea de a doua facultate terminată, căci prima a fost cea de Construcţii, motiv pentru care aproximativ doi ani am şi lucrat ca şef de şantier. Atunci am pus IT-ul în cui, dacă pot spune aşa. De prin 2012 am ajuns să îmi doresc să fac şi altceva, să ies din rutina de la birou. Aşadar, după ce mi-am dat demisia de la ultimul job oficial în IT, am ales să mă implic în tot felul de proiecte, în mare parte sub formă de voluntariat, astfel încât să îmi pun hobby-urile în aplicare şi să fac ceea ce îmi doream eu cel mai mult. Aşa am început să organizez evenimente, treasure hunt-uri, să fac reciclare creativă, să fac promovare ecologică pe biciclete şi să mă distrez muncind. Am observat că atunci când reuşeşti ceea ce ţi-ai propus, nu mai cataloghezi rezultatul ca şi munca, iar rezultatele sunt net superioare celor specifice unui job clasic.

În mod cert, m-am descoperit pe mine şi am învăţat să muncesc cu drag şi să mă bucur de ceea ce fac, chiar dacă uneori însemna să muncesc „degeaba”. E greu să fii voluntar şi să munceşti pro bono, dar înveţi multe şi te ajută – pe termen lung – să câştigi şi financiar, chiar dacă durează. Cea mai importantă lecţie a fost aceea că dacă nu eşti „sclavul banilor”, vezi mult mai multe părţi frumoase ale vieţii. Uneori ceea ce câştigi valorează mai mult decât orice sumă pe care ai putea-o primi pentru acea muncă.

M-am obişnuit să spun că gesturile mici şi dese au puterea să schimbe lumea şi cred cu tărie că, dacă fiecare din noi ar face puţin, în felul lui, am fi mult mai fericiţi. Eu încerc să fac puţinul meu pentru că îmi pasă de ce se întâmplă în jurul meu. Îmi place să îmi pun amprenta într-un mod pozitiv asupra vieţilor oamenilor prin intermediul muncii me

2. Care este motto-ul după care-ți ghidezi viața?

Îmi place să ajut lumea şi mă ghidez după principiul „bine faci, bine primești şi vice versa”. Karma funcționează foarte bine în cazul meu.

3. Ce înseamnă să fii un tânăr antreprenor în România?

Un tânăr antreprenor în România are parte de multe provocări. Ca să elaborez un pic, avem avantaje şi dezavantaje. Drept avantaje, pot menţiona prezenta informaţiilor la tot pasul, mai ales în mediul online. Dacă ştii ce să cauţi şi cum să cauţi, găseşti foarte rapid informaţiile. În acelaşi timp, dacă nu îţi este foarte clar ce vrei să cauţi, acest avantaj se poate transforma într-un mare dezavantaj. Un alt avantaj este acela că ne putem inspira de la cei din afara ţării, deoarece în unele privinţe şi domenii suntem încă în urma lor. Astfel, putem analiza ce şi cum au făcut ei în diverse domenii şi le putem adapta şi îmbunătăţi pentru mediul nostru. Putem învăţa cu bune şi rele din experienţa lor, iar dacă suntem atenţi, acesta poate fi considerat un „shortcut”, o scurtătură convenabilă, că tot suntem noi, românii, adepţii scurtăturilor.

Mari dezavantaje sunt: sistemul nostru plin de erori, birocraţia care sufocă afacerile tinere şi piedicile pe care ni le punem unii altora, fapt care în opinia mea se datorează educaţiei eronate pe care o primim de câteva generaţii încoace. Pentru mulţi este mai facil – şi chiar mai profitabil – să facă un rău decât un bine şi a devenit un fel de sport naţional.

4. Ne poți descrie în ce constă business-ul tău și care sunt cele mai mari provocări în domeniul în care activezi?

În clipa de faţă,  Promobicicleta https://www.facebook.com/Promobicicleta este proiectul meu cel mai de soi şi în care investesc mare parte din timpul şi energia mea, din dorinţa de a oferi un ajutor societăţii, atât cât îmi stă în putere. Proiectul meu, pe care încă nu îl pot considera un business în adevăratul sens al cuvântului, este un proiect inovator, sau cel puţin aşa îmi place mie să cred. Cei care pot confirma sau infirma asta cu adevărat sunteţi voi, publicul.

Ce înseamnă Promobicicleta? O iniţiativă prietenoasă cu mediul, care are ca scop îmbinarea utilului cu plăcutul, oferind promovare ecologică şi neconvenţională (altfel spus şi publicitate OOH – Out Of Home) pe biciclete, şi nu numai. Prin aceasta mă refer la alte soluţii de promovare non-poluantă, în afară de cea cu Promobicicletele, şi anume Promorucsacii, care sunt uşor de utilizat în timp ce promoter-ul se deplasează mergând pe jos, pe role, pe trotinetă sau bicicletă. Rolul acestei soluţii de promovare este de a accesa zonele unde remorcuţele ataşate bicicletei nu sunt practice, spre exemplu zonele aglomerate, cum este centrul oraşului.

10489171_699637923419153_1641253255_n

De ce este inovator? Pentru că este un proiect handmade şi DIY (do it yourself). Nu sunt nici primul şi nici singurul pe piaţa din România care se ocupă cu aşa ceva. În nici un caz nu am reinventat roata, doar că am încercat să adaptez conceptul de promovare cu/pe biciclete cât mai bine la condiţiile din România. Am analizat competiţia, atât cea din ţară, dar mai ales cea de peste hotare, am luat în calcul diverse elemente şi am transformat acest proiect într-un concept cât mai deosebit şi mai „cost effective”.

Eu fac parte din grupul Reciclare Creativă.Ro iar acest lucru şi-a pus amprenta puternic asupra Promobicicletei. Toate echipamentele mele sunt construite din materiale reciclate şi reciclabile, mai corect spus, procesul folosit de mine este “upcycling”. Pentru cei ce nu sunt familiarizaţi cu acest termen, el înseamnă folosirea unor materiale existente – de preferat folosite – pentru a evita creşterea de consum pentru materialele noi. Este oarecum similar cu reciclarea creativă. Echipamentele sunt construite în aşa fel încât să fie modulare, pentru a fi transportate mult mai uşor la locul campaniei, evitând pe cât posibil nevoia de transport cu autoturismul, care poluează, oricât de puţin ar consuma. Modularitatea îmi permite să le pot schimba forma şi utilitatea foarte rapid în funcţie de necesităţi. Pot exista unul sau două panouri promoţionale care, dacă sunt eliminate, pot fi înlocuite cu o cutie care îmi permite să car diverse lucruri sau chiar să fac piaţa cu ea.

Avantajul major pentru client, pe lângă lipsa poluării este că, la sfârşitul campaniei, materialele de promovare (bannerele şi afişele) pot fi predate acestuia şi pot fi refolosite după bunul său plac (pot fi expuse la sediu, la târguri sau expoziţii etc). Scopul primar este de a oferi preţuri cât mai accesibile pentru client şi de a nu risipi materialele care, comparativ cu alternativele, sunt mai ieftine şi mai practice. Dacă clientul nu le doreşte, le pot păstra pentru a fi reciclate cu diferite ocazii cum ar fi la atelierele de la Reciclare Creativă.Ro.

Cele mai mari provocări au fost să produc aceste echipamente cât mai practice, mai rezistente, mai simple şi să depăşesc piedicile impuse de birocraţie în procesul de obţinere a identităţii juridică. O altă provocare cu care mă confrunt este aceea de a obţine aprobările necesare de la instituţiile competente deoarece activitatea mea nu este clar stipulata în lege iar avizele şi aprobările diferă de la o instituţie la alta deşi sunt similare.

5. Care este cea mai mare satisfacție în business-ul pe care îl ai?

Cea mai mare bucurie a mea este că am reuşit să construiesc ceva aproape din nimic, lucrez la acest proiect de mai bine de un an, încă de pe vremea când manageriam un proiect similar tot în Bucureşti, fondat de un bun prieten de-al meu. M-am oferit să îl ajut să-şi promoveze şi dezvolte proiectul până în punctul în care am decis, de comun acord, că parteneriatul nu mai funcţionează, drept pentru care l-am încheiat şi fiecare şi-a urmat propria direcţie.

Această bucurie este completată şi de faptul că la aproape patru luni de la lansarea oficială a Promobicicletei, care a avut loc pe 11 februarie, am atins un număr record de 21 de campanii. Acestea s-au derulat pentru promovarea unei suite de evenimente frumoase sub sloganul  “Promovăm ceea ce ne place”. În urma acestor 21 de campanii publicul mi-a oferit un feedback foarte clar şi încurajator, ceea ce îmi dă impulsul de a continua spre următorul nivel.

6. Cum ești privit de cei care au o vârstă și o experiență mai mare decât a ta și văd pe cartea ta de vizită titulatura de „manager”?

O să îţi răspund la această întrebare cu o glumă: încă nu mi-am făcut cărţile de vizită, deci e cam greu de explicat situaţia expusă de tine în întrebare. Probabil că vă vine în minte întrebarea logică: „de ce nu am încă cărţi de vizită?”. Am două răspunsuri pentru asta:

1. În urma unui eveniment la care am luat parte, am decis să folosesc Promobicicleta ca şi un studiu de caz. Acest studiu va fi realizat pentru un alt proiect pe care îl am în plan, un proiect dedicat tinerilor anteprenori. Vreau să demonstrez printr-un exemplu evident că îţi poţi lansa o afacere şi o poţi face să aibă succes într-un timp relativ scurt şi cu costuri cât mai reduse. De aceea, mi-am impus nişte „target-uri” şi abia după atingerea lor voi manageria proiectul după planul iniţial (adică lansarea site-ului, construcţia unei flote de promobiciclete şi promorucsaci, creare de  materiale de promovare, etc).

2. Îmi doresc nişte cărţi de vizită handmade şi probabil tot reciclate, dar marea piedică aici este lipsa timpului, din pricina multitudinii de campanii şi evenimente în care sunt implicat.

Ca să revin la adevărata întrebare, ştiu că unele persoane sunt mai sceptice şi nu sunt foarte încântate de proiectele, titulatura şi evoluţia mea. Majoritatea mă felicită, mă ajută şi unii chiar mă susţin în activităţile pe care le întreprind. Mulţumită unora dintre ei am ajuns astăzi în postura în care mă aflu.

7. Pe lângă studii, training-uri şi programe, ce calităţi ar trebui să mai aibă un om sau o echipă atunci când vrea să-şi lanseze o afacere?

Studiile, training-urile şi programele nu sunt obligatorii, dar în mod cert sunt esenţiale în evoluţia afacerii! În ceea ce priveşte restul, ar trebui să aibă multă răbdare, curaj şi încredere în ei, dar mai ales în proiectul lor. Sfatul meu ar fi să se documenteze, să caute oameni pricepuţi şi corecţi pe domeniile unde vor întâmpina probleme, care să îi ajute să le depăşească şi să evolueze.

Ca şi echipă trebuie multă deschidere, corectitudine, este esenţial ca fiecare să aibă clar delimitat ce are de făcut şi să îşi facă partea cât mai bine. În aceeaşi măsură, trebuie să ştie să lucreze foarte bine unii cu alţii, să se ajute şi să se susţină reciproc pentru a obţine rezultate maxime din munca lor.

10482780_699637970085815_956539224_n

8. Când ți-ai lansat afacerea, te-ai lăsat ghidat de cărţi, studii sau ai ținut cont de greşelile altor antreprenori, încercând astfel să le eviți?

Când am început această afacere, am venit cu un puternic bagaj de cunoştinţe pe care le-am strâns în cei zece ani de când activez în câmpul muncii. Din fiecare experienţă am încercat să învăţ cât mai multe-oricât de multe ştii, niciodată nu este de ajuns sau prea mult. Mereu ai ceva de învăţat, vorba aceea, „cât trăieşti înveţi”.

Bunicul meu mi-a dat un sfat în copilărie şi anume că de la oricine ai ceva de învăţat, chiar şi de la un prost şi un nebun, măcar înveţi ce să nu faci. M-am ghidat mereu după sfatul acesta şi nu am refuzat nici o experienţă din care aveam ceva de învăţat, mai ales de la oameni mai experimentaţi şi mai deştepţi decât mine.

9. Care este cel mai mare risc pe care ți l-ai asumat ca om de afaceri?

Cred că cel mai mare risc este acela de a da greş şi de a mă lovi de greutăţi neaşteptate, greutăţi pe care le voi depăşi mult mai greu decât aş crede.

10. Ai făcut greşeli? Dacă da, care ar fi cea din care ai învățat cel mai mult?

Greşeli facem toţi, iar eu nu sunt o excepţie! Poate sună ciudat, dar am învăţat că suntem suma tuturor greşelilor şi succeselor din viaţă. Sunt nenumărate greşeli din care am învăţat enorm, însă în ultima vreme am aflat cât de  important este să îţi alegi prietenii cu grijă. Mai important, în afaceri trebuie să ai grijă cu cine te parteneriezi deoarece, la un moment dat, aceasta va face diferenţa dintre eşec şi succes. Este dureros să te bazezi pe cineva, pentru a dezvolta ceva frumos şi bun, iar la un moment dat să fii nevoit să renunţi la multă muncă şi eforturi din cauza unor neînţelegeri şi conflicte care nu pot fi prevăzute iniţial. E bine să îţi iei măsuri de precauţie , chiar dacă ţi se par inutile. Poate nu o să ai nevoie niciodată de ele, dar dacă se va ivi ocazia, cine ştie, poate îţi vor ajuta.

11. Care ar trebui să fie măsurile pe care să le ia statul astfel încât mediul de afaceri românesc să îşi contureze o pantă ascendentă?

Aceasta este o întrebare “Mastercard”( adică nepreţuită, vorba reclamei “Sunt unele lucruri pe care banii nu le pot cumpăra, dar pentru orice altceva există Mastercard”). Sunt destul de multe măsuri pe care probabil noi nu vom apuca să le vedem puse în aplicare. Ipotetic vorbind, cel mai important ar fi să se analizeze piaţa, să se modifice legislaţia veche şi depăşită în multe privinţe pentru a-i putea susţine pe antreprenorii care vor să se lanseze în afaceri. Sistemul de învăţământ ar putea să conţină încă de la primele etape elemente de educaţie financiară şi antreprenorială care să ne ghideze de-a lungul vieţii.

12. Un sfat pentru cei care doresc să urmeze o carieră în antreprenoriat.

Cel mai important sfat pe care îl pot da este să fie corecţi cu ei înşişi, dar şi cu ceilalţi. Să nu se lase descurajaţi de piedici şi să urmeze calea firească a lucrurilor care, deşi este mai anevoioasă, le va aduce mult mai multă satisfacţie decât dacă vor căuta scurtături şi vor aplica tot felul de tehnici incorecte .

Hai să încercăm să nu mai trăim prin succesul altora, ci să facem şi noi câte ceva cu care să ne mândrim. Să transformăm blocajele formate din frustrări, negativism,  pesimism şi energiile negative în lucruri pozitive, în ambiţii constructive. În noi stă puterea, individual dar şi în grup!

Le doresc mult succes şi le stau la dispoziţie tuturor celor care vor să apeleze la mine, fie pentru sfaturi, fie pentru campanii de promovare.

10461761_699637966752482_1735159923_nSursă poze: arhivă personală

Articolul precedentDe ce lenesii sunt subestimati
Articolul următorMomente neplacute din copilarie
Sunt o persoană optimistă şi dornică să afle lucruri noi. Îmi place să scriu şi să îmi exprim părerile despre subiectele de actualitate. Consider că tinerii sunt principalii vectori ai schimbării în societatea romanescă şi că viitorul acestei ţări este în mâinile lor. În rest, sunt un tânăr cât se poate de normal cu preocupări specifice vârstei. Îmi dau seama când fac greşeli şi încerc să nu le mai repet.