joi, mai 19, 2022
Recrutare IQool
AcasăEducație & carierăJob și internshipTinerete la superlativ: Interviu cu actorul Eugen Jebeleanu

Tinerete la superlativ: Interviu cu actorul Eugen Jebeleanu

Pasiune, pasiune şi iarăşi pasiune. Acesta este ingredientul principal pe care actorul Eugen Jebeleanu îl foloseşte pentru a realiza ceea ce îşi propune. După ce s-a remarcat în serialul „Cu un pas înainte”, tânărul actor şi-a continuat evoluţia profesională pe diferite scene din ţară şi nu numai. Aşa se face că acum studiază Regia la un master din Paris. Într-un interviu acordat revistei noastre, Eugen ne-a vorbit despre teatru, despre Paris, despre proiectele pe care le desfăşoară, dar cel mai mult despre România. Despre cât de mult iubeşte publicul român şi despre dorinţa lui de a realiza ceva pentru ţara în care s-a născut.

1600015_10201604351053933_1887101727_n

Eu prima dată te-am „cunoscut” la teatrul Maria Filotti din Brăila, jucând în Omul Pernă. Ce impact a avut asupra ta această piesă?

Ei bine, o sa încep prin a-ţi spune că mă bucur să aud că acest spectacol a rămas undeva în mintea unor oameni. E un text minunat, o echipă de actori extrem de generoasă şi de creativă, un oraş absolut aparte şi un Afrim, care nu are nevoie de descrieri. Impactul pe care l-a avut asupra mea „Omul pernă” ţine de şcoala mea în teatru. Radu mi-a dat şansa de a juca un rol de o complexitate rară (rol care, de altfel se tot exersează de studenţi în ultimii ani la UNATC) şi pentru că încă se joacă, după 5 ani şi jumătate de la premieră, pot spune că reprezintă pentru mine laitmotivul parcursului meu artistic.

Care este diferenţa dintre a juca într-un serial (Cu un pas înainte) şi a juca într-o piesă de teatru?

Cred că e  o diferenţă de percepţie, cum e când vezi un film 2D sau 3D. E vorba de altă încărcătură în teatru. De alte senzaţii. Eşti acolo, în acel moment şi pentru câteva clipe. Şi simţi chestii şi oamenii simt chestii. E foarte delicat. Şi cred că fiecare actor simte altfel. Pentru mine, scena cred că cere o anumită prezenţă de spirit şi presupune o necesitate urgentă a transmiterii emoţiilor, cuvintelor, mesajelor etc. Pe platoul de filmare eşti filtrat. Asta cred eu, cel puţin. Dar asta nu înseamnă că imaginea creată de televizor nu poate atinge la fel. Depinde de intensitatea şi calitatea materialului. Pentru mine serialul a însemnat, în primul rând, căutarea unui adevăr actoricesc. Şi câteodată l-am pipăit, cred, şi a fost încărcat de un tumult de energie care se răspândeşte, uneori, pe platou. Ce e extraordinar la film e că nu îl poţi opri o dată ce a început. Oamenii ăia, personajele alea vor continua să facă ce a fost deja construit la filmare, montaj etc, indiferent de starea ta ca spectator. Şi asta e tulburător. Eşti vulnerabil şi fără putere de decizie. În teatru se poate întâmpla orice, pentru tine ca spectator. Poţi să simţi respiraţia actorului şi actorul pe a ta, şi comunicând, împreună, putem crea, modifica starea, situaţia.

De ce Paris?

Momentan Parisul este oraşul care mă inspiră cel mai mult. Şi mă bucură că este un oraş „muzeu” asa cum este criticat de anumiţi artişti. Eu nu pot decât să văd partea pozitivă a acestui lucru. Iubesc oraşul ăsta. Mi-e dor de el când sunt plecat. Mă încarcă enorm de mult, văd mult (cinema, expoziţii, dans, teatru, instalaţii, etc), dar mă şi consumă mult. Iniţial era un loc în care mă puteam regăsi, cunoaşte şi forma, dar acum a devenit un punct de reper, o referinţă, pe lângă faptul că aici studiez şi îmi practic activitatea: ca regizor, autor şi actor.

Cum este să trăieşti între două ţări atât de asemănătoare şi totuşi atât de contrastante?

Mişto. Sunt norocos că pot trăi aventura asta. Ador să călătoresc şi ador să nu fiu prizonier al unui singur cămin. M-aş sufoca şi cred că m-ar limita ca şi creator. Ce bine ar fi, cred eu, dacă fiecare „tânăr” artist din România ar da măcar o fugă până la Paris, sau până la Berlin, sau… sau…etc. Ajută la detoxifiere; că poate noul drum dă alte direcţii şi poate nu e chiar atât de rău. Că altfel nu facem decât să încălzim aceeaşi supă.

Cum a luat naştere Compania 28?

Compania româno-franceză 28 s-a născut acum aproape 4 ani şi are sediul la Paris.Totul a pornit de la întâlnirea cu artistul Yann Verburgh şi dorinţa de a promova teatrul contemporan (autori, actori, regizori tineri) din spaţiul european şi a crea un cadru propice pentru a dezvolta proiecte care să unească două culturi – cea românească şi cea franceză – şi a le produce şi juca în cele două ţări. Ne-am propus ca plan de atac, pe de o parte, propunerea unui limbaj non-verbal şi crearea unor spectacole care să depăşească barierele de limbă şi, pe de altă parte, scrierea unor texte dramatice noi, bazate pe un tip de lucru „work in progress” care să trateze un teatru de atitudine, prin mesajul şi angajamentul sau în contextul social-politic-mediatic al teritoriului în care se exercită.

1061814_655738037806487_598816113_n

Cum este publicul român faţă de cel francez?

Cred că publicul român este încă foarte fragil şi vulnerabil unor subiecte arzătoare. Ceea e  foarte bine pentru noi, artiştii. Există un real schimb de impresii după spectacole, oamenii îşi pun întrebări, sunt sau nu revoltaţi, iar câteodată reacţiile sunt de-a dreptul impresionante, de la râs la plâns. Spectatorul român se lasă surprins şi e frumos când îl vezi că descoperă lucruri noi, devine ca un copil în faţa jucăriilor de Crăciun. Spectatorul francez, în schimb ştie tot. E foarte greu să îl mai inciţi, să îl provoci. E adevărat că aici s-au spus deja multe lucruri, că nimic nu mai e şocant. Foarte rar spectatorul primeşte o palmă, cum se zice, pentru că paleta de cultură e foarte largă fâcand din cosumul de artă un ritual. Tocmai s-a demonstrat într-un studiu francez că industria culturală aduce statului profit de 7 ori mai mare decât cea auto.

Ce nu ştiu oamenii despre Eugen Jebeleanu?

Că nu am nicio legatură directa cu poetul Eugen Jebeleanu. De altfel, voi începe anul acesta să traduc texte din limba franceză în limba română şi sper ca unele din textele scrise de mine să fie publicate, ceea ce mă va face să mă prezint ca Eugen S.(Sergiu) Jebeleanu. Nu de alta, dar nu e vinovat marele poet pentru încercările mele dramatice. Aşa evităm confuzia.

Care este actorul tău preferat?

Tocmai am descoperit nişte actori francezi remarcabili (Pierre Niney, Guillaume Gallienne, Charlotte Le Bon) în filmul biografic: Yves Saint Laurent. Recomand Angelica Liddell, ca performer de teatru. Sunt mulţi actori de cinema care mă seduc, lista e mult prea lungă. Mi-ar plăcea însă să lucrez cu Gael Garcia Bernal sau Adèle Exarchopoulos.

1527869_655737837806507_798659746_n

Ce rol ai jucat pentru licenţă?

În „Normal” de Anthony Nielson, regia Bogdan Dragoi, am jucat Justus, un tânăr avocat, iar în „Lebăda” de Elizabeth Egloff, regia Doru Drăgoi, am jucat Bill, o lebădă care devine bărbat.

Care e părerea ta despre generaţia de actori din care faci parte?

Datoria mea ca apartenent al acestei generaţii este de a o apăra. Şi voi spune că o consider generaţia de „cristal”. În special actorii cu care lucrez. Sunt fantastici. Sugerez regizorilor de film să vină sa îi vadă la Green Hours în DONTCRYBABY sau în RETOX la Unteatru şi să îi distribuie. Nu dau nume, vă las să îi descoperiţi.

Ce sfaturi le poţi da tinerilor din România care aspiră la o carieră în actorie?

Cred că e foarte important să nu se ia prea tare în serios. Eu am avut de lucru cu asta. Trebuie să înveţi să râzi de tine, să te mai iei peste picior. Să nu te proiectezi într-un viitor senzaţional şi să îţi planifici o carieră de actor celebru. E periculos pentru că uiţi să trăieşti momentul prezent şi devii îmbătrânit înainte de termen.

Inevitabil trebuie să te întreb: ce planuri de viitor ai?

Se anunţă un an nou 2014 destul de încărcat. E de bine. Urmez cursurile Masterului de Regie de la Paris. Scriu, traduc şi pregătim împreună cu echipa Companiei un nou spectacol, BORDERLINE, bazat pe tema frontierelor. Ca actor, voi începe să lucrez la un proiect cu un regizor francez, în primăvară. Şi restul, vom vedea.

Redactor: Mădălina Ispas

Sursa foto: arhivă personală

RELATED ARTICLES
spot_img

Most Popular