Sau pe numele românesc: A șaptea pecete. Un film pe care l-aș recomanda celor care-nțeleg veșnica nemulțumire a omului față de limitările propriului trup. O temă pe care puțini regizori au avut curajul s-o abordeze: o veșnică peregrinare a omului (poate în el însuși) în scopul găsirii lui Dumnezeu. A unui Dumnezeu palpabil, capabil de interacțiune, a cărui prezență să fie perceptibilă și cu ajutorul simțurilor, nu doar a spiritualității.

Image and video hosting by TinyPic

Antonius Block, cavalerul, întors din cruciadă are o întâlnire cel puțin interesantă cu Moartea. Încep un joc de șah pe care urmează să-l finalizeze la sfârșitul drumului, în ideea găsirii unor răspunsuri satisfăcătoare despre Divinitate. Interacțiunile cavaler – Moarte sunt de un deliciu atât auditiv cât și vizual magnific.

Cavalerul se află-n căutarea lui Dumnezeu,  evidențiind singura certitudine a umanității: cea care e reprezentată de propriul său adversar într-un joc de șah fără nicio miză reală, pentru că al său câștigător este prestabilit: Moartea. O secvență relevantă în căutarea Dumnezeului propriu, nu a celui propăvăduit de Biserică, ci a Celui la care te poți raporta subiectiv, prin prisma filtrelor proprii ale gândirii, este dată de întâlnirea întregului grup cu care ajunge să călătorească Antonius Block (Jöns, însoțitorul cavalerului, femeia mută pe care a salvat-o de la violul unui … seminarist, fierarul și nevasta sa adulteră Lisa, precum și familia de acrobați: Joseph, Mia și fiul lor Michael) cu o tânără care urmează să fie arsă pe rug deoarece este categorisită drept vrăjitoare de către preoți. Ea este considerată a fi cea care a introdus ciuma printre oameni, fiind cea care-l are pe Diavol alături. Cavalerul interacționează cu aceasta, fiind dispus să se angajeze într-o relație cu însuși Răul pentru a-și răspunde la întrebări.

Se pare că întreaga umanitate bântuită de ciumă și de Moarte își alină amarul prin gânduri și rugăciuni îndreptate către Dumnezeu. Un obicei pe care putem să-l observăm și astăzi printre oameni. Biserica este recunoscută drept instituție a cărei cuvânt nu este pus la îndoială, fiind o reprezentantă a manipulării eficiente care oferă Omului un Dumnezeu viu, care vorbește prin reprezentanții săi.

Cavalerul dorește însă o Divinitate cu care să relaționeze ca individ, nu una care apare colectivului, pe cea din urmă neconsiderând-o verosimilă și acceptabilă față de propriile sale doleanțe și limitări ale cărnii din care-i construit.

Antonius Block reușește o faptă măreață înainte de a încheia jocul de șah. Păcălește moartea pentru a-i salva pe cei 3: Joseph, Mia și fiul lor Michael de la moarte. Aceștia sunt reprezentanții luminii în întunericul care planează în întregul film.

Secvența de încheiere, a Dansului macabru al Morții e calea spre o nouă cunoaștere, armonie și o cale de acceptare a finalității vieții.

 

Redactor: Alexandra – Georgiana Andrei

Sursă fotografie: www.empireonline.com

 

Comentarii

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here