The Judge a avut premiera în România pe cinci decembrie. Sub regia lui David Dobkin, filmul îi are în rolurile principale pe Robert Downey Jr. (Hank Palmer), Robert Duvall (Joseph Palmer), Vera Farmiga (Samantha Powell), Vincent D’Onofrio (Glen Palmer), Dax Shepard (C. P. Kennedy), Jeremy Strong (Dale Palmer) și Billy Bob Thornton (Dwight Dickham). Filmul a primit aprecieri pentru performanța rolurilor lui Downey, Duvall și Bob Thornton, dar în același timp a fost criticat pentru clișeele din scenariu și lipsa de dezvoltare a caracterului personajelor.
La începutul filmului, Hank dă impresia că ar fi genul tipic de avocat arogant, frumos, fără scrupule şi de succes. Lucrurile se schimbă însă, când mama lui moare și este nevoit să se întoarcă acasă pentru înmormântare. Nu este încântat deloc de vizită, din cauză că îl făce să-și reamintească lucruri neplăcute din copilărie. Atunci când tatăl lui este acuzat de crimă, Hank decide să rămână alături de familia lui și să-și apere părintele. În timp ce investighează cazul şi pregăteşte o apărare ca la carte pentru tatăl său, avocatul nostru începe să redescopere vechile plăceri ale locului și să se apropie de rudele sale.
Filmul trebuie urmărit pas cu pas pentru a înțelege cât de valoroasă este viața și mai ales familia. La finalul filmului, cu siguranță cu toții ne vom gândi la frații, părinții sau bunicii noștri. Bine ar fi dacă lumea ar fi mai iertãtoare și dacă am lăsa ca sentimentele bune să primeze în fața urii, a orgoliului sau a răutății. Când am ieșit din sală, primul lucru la care m-am gândit au fost părințiii mei, și într-un fel m-am regăsit în povestea filmului. Sunt sigură că suntem foarte mulți cei care ne-am lăsat familia în urmă pentru a ne forma un viitor, pentru a încerca să-i facem mândri că suntem ai lor și să le arătăm că toate eforturile pe care le-au făcut pentru noi au contat. Desigur, ca și în film, uneori poate ne lipsește că nu ne sunt alături, că nu am primit o încurajare și o vorbă bună exact când aveam cea mai mare nevoie, nu pentru că nu au vrut, ci doar pentru că nu au știut cum să abordeze situația.
Cred cu tărie în faptul că, un părinte întotdeauna își va iubi copiii și va încerca să fie alături de ei așa cum poate el mai bine sau crede de cuviință. Uneori nu e nevoie de o sută de cuvinte, ci doar de unul care să te facă să crezi că ai cucerit lumea, așa cum îi spune, în cele din urmă, judecătorul Joseph, fiului său Hank.
Dacă v-am făcut curioși, atunci vă invit să vă răpiți 142 de minute din timpul vostru pentru a parcurge o poveste frumoasă, plină de lecții de viață.
