“The Dying of the Light” este un film pe care l-am downloadat din greşeală de pe net. Mai exact, sunt genul de persoană care nu prea se interesează dinainte ce filme cautǎ şi le „ia cu sacul”. Apoi, evident, rămâne dezamăgit şi îşi consumǎ mult timp sǎ le şteargǎ. Ca să fiu sincer, atunci când am văzut câteva secvenţe din film şi l-am recunoscut pe Nicolas Cage, actor al cărui fan sunt, mi-am zis că deşi a fost o alegere oarbă, a fost bună.
Filmul începe, mă fac comod şi încerc să prind povestea. Pe la minutul opt, apare o secvenţǎ filmată de sus cu un pod care mi se părea foarte frumos şi foarte cunoscut în acelaşi timp. Mai apare scris şi locaţia: „Bucharest, România, Grozăveşti Overpass”. Foarte tare. Din acel moment încep să urmăresc cu mare atenţie acţiunea filmului.
Nu stiu câţi dintre voi aţi văzut acest film, dar încerc să rezum povestea lui. Evan Lake (Nicolas Cage), personajul principal, este un agent C.I.A. care suferă de o boală gravă. Încet, încet, boala îi afectează atât memoria, cât şi controlul asupra corpului. El porneşte o investigaţie asupra unui terorist presupus mort de 20 de ani, acelaşi terorist care l-a torturat pe Lake ȋntr-una dintre misiunile la care a participat ca agent. Investigaţia este una pe cont propriu, întrucât el este forţat să pǎrǎseascǎ C.I.A. din cauza comportamentului său. El este ajutat de un coleg, Milton Schultz, şi de o fostă iubită, Michelle Zuberain. Mai departe nu vreau să vă mai povestesc pentru că îmi doresc ca oamenii ăştia să facă şi ei un ban.
Filmul nu m-a impresionat absolut deloc. Ceea ce mi-a plăcut a fost faptul că jumătate din acţiunea filmului se desfăşoară la Bucureşti, pe ecran făcându-şi loc imagini din Centrul Vechi, de la Casa Poporului şi de la Universitatea Bucureşti. Nu îmi dau seama care a fost motivaţia pentru care a fost aleasă România ca locaţie. Aş putea să fiu rău şi să presupun că a fost printre cele mai ieftine. În orice caz, este plăcut să vezi un film american filmat într-un Bucureşti iernatic.
Replica din film care vǎ va revolta şi pe voi, legată de ţara noastră, ar fi acesta: „Lasă-mă să verific! Da, sunt în România. Întreaga ţară este un loc pentru fumat” (replicǎ dată de Cage unui chelner care îi atrage atenţia că nu se fumează în acel restaurant). Un alt lucru ciudat este numele doctorului român care apare în film, anume Iulian Cornel. Nu ştiu câte nume de familie “Cornel” existǎ în ţara noastră, semn că băieţii de la Hollywood stau prost de tot cu documentarea. Mai mult, actorul principal poartǎ la un moment dat o căciulă de astrahan, specifică spaţiului sovietic şi nicidecum Bucureştiului din 2014.
În rest, filmul merită văzut doar pentru cei care îl îndrăgesc pe Nicolas Cage. Un Cage ajuns şi el la o vârstă destul de înaintată, dar care îşi păstrează expresia aia de om trist, o tristeţe molipsitoare şi faţa inconfundabilă de fiinţă care trebuie să treacă numai prin necazuri.
Sursa foto: design-station.biz
