,,Săpunul e mucegăit, geamul e spart, familia este despărțită, ușa e blocată, patul este stricat’’ 

Timpul se oprește într-o clădire dărăpănată, ne plasăm într-un unghi monocrom, ostil al realității cu pereți cu varul coșcovit, geamuri sparte, uși lipsă și maldăre de cărămizi.

Doi copii caută prin mormanele de moloz și sticlă ,,cât fier am găsit eu n-ai găsit tu…știi cu cât îl vând? cu 400, mă duc acum la Broscar.”

În cadrul dezolant, printre ruine se prefigurează o zi din viața unor copii din Tarnița, județul Suceava. Pentru a-și câștiga existența, Răzvan și Vasile trebuie să colecteze zilnic fier vechi. Documentarul ,,The Bed is Broken’’ captează lupta pentru supraviețuire a doi copii, o bătălie acerbă purtată cu sărăcia printre dărâmături, țevi ruginite, bucăți de sticlă și grămezi de dosare vechi.

Storytelling pe un perete

,,Aici tobogan, aici închisoarea pentru copii, aici o ușă, un geam, o pisică, aici care e de la Dedeman de-astea cum se cheamă? care pui lucrurile, aici un iepuraș, două stele din cer, o casă, aici cum se cheamă? pat, aici este soare, aici nor, aici biciclete, mingi, brad, iepuraș, cum se cheamă asta? asta care sa dă la roata de la bicicletă… nu, ăsta e ceas și asta-i zgârietura de la pisici, ăsta d-aicea un televizor stricat și ăsta un sicriu.”

În pofida vieții ostile pe care o duce, copilul își folosește creativitatea, desenează, peretele devine o planșă pe care expune simbolurile, motivele care îi animă existența. Peretele pe care sunt scrijelite simboluri evocă fațeta ludică a copilăriei sale. Elementele desenate compun un ansamblu abstract. În enumerația sa se regăsesc animăluțe, elemente caracteristice jocurilor și poveștilor, însă ansamblul captează și o tentă morbidă. Băiatul prezintă închisoarea pentru copii, iar ultimul desen ilustrează un sicriu.

Sunt prezentate fricile, luptele băieților, maldărele de dosare care conțin numere, nu povești spre dezamăgirea unuia, jocurile, avioanele din hârtie, empatia față de animale în momentul în care un cățeluș le animă căutarea, iar cel mic insistă să îl ia acasă. Pentru unii oameni, poate deviza a îmbină utilul cu plăcutul se rezumă la câștigarea existenței prin intermediul unei profesii care le permite să își urmărească hobby-urile, pasiunile conservate în decursul anilor. Pentru Răzvan și Vasile jocul pus în scena dărăpănată, monocromă, se îmbină cu munca zilnică.  Poate deviza nu funcționează în cazul lor, cei doi sunt siliți  de condițiile de trai precare să scormonească zi de zi deșeurile care le asigură nevoile primare.

Adulți în miniatură

Adulții în miniatură pe de-o parte sunt înglodați de responsabilitățile unui om matur însă pe de altă parte, continuă să privească viața printr-un vizor ludic, sunt mânați de creativitate, vor să spună și să citească povești, nutresc iluzii caracteristice vârstei. Răzvan și Vasile sunt subiecții nepăsării, în situația lor sunt mulți copii. Dacă aruncăm un ochi asupra statisticilor Uniunii Europene, aflăm că copiii din România sunt cei mai expuși sărăciei și excluziunii sociale. ,,Ceea ce aceste statistici nu subliniază suficient de clar este faptul că un copil care experimentează sărăcia sau sărăcia extremă poartă cu el riscul de a nu se integra niciodată într-o societate care i-a neglijat drepturile elementare: hrană, educaţie, sănătate.”

,,Printre sutele de mii de copii care trăiesc în sărăcie extremă îi găsim pe Georgiana (11 ani), Andreea (12 ani) și Cosmin (9 ani). Cei trei frați trăiesc într-un sat situat în sudul României, alături de părinții lor, într-o casă din chirpici cu o singură cameră locuibilă. Ferestrele sunt crăpate, la fel și pereții, iar apa sau curentul electric lipsesc cu desăvârșire.” Pentru acești oameni, iernile reprezintă o corvoadă, îi surprind înghesuiți în singura încăpere cu sobă la lumina unei lămpi pe baterii. Când bateriile cedează, stau la lumina lumânărilor sau chiar în beznă. ,,Prima masă a zilei – și uneori singura – este la ora prânzului. Mâncarea e preparată la ceaunul din curte și conține fasole, varză sau cartofi. Seara, cei trei copii se mulțumesc cu ce a mai rămas de la prânz, iar dacă uneori mai e prea puțin sau deloc, copiii așteaptă masă de a doua zi.”

Un alt caz care ilustrează anvergura sărăciei extreme cu care se confruntă unii copii (ai României sunt și ei) este cel al unui băiat de 11 ani. Bogdan are cinci frați și un prieten, un miel pe nume Iliuță. Copiii își duc veacul într-o casă de chirpici cu două încăperi. Neajunsurile l-au determinat pe Bogdan să meargă la școală doar două zile pe săptămână pentru că împarte aceeași pereche de cizme cu fratele său. Din relatările mamei aflăm că nu imposibilitatea de a le cumpăra tuturor încălțări reprezintă cea mai mare problemă, ci lipsa mâncării ,,Nu pot să le pun zilnic pachet la școală pentru că nu am din ce”

The Bed is BrokenUn viitor strălucit

În aceste condiții de trai, frecvența redusă și rata ridicată a abandonului școlar poate nu mai miră pe nimeni. Locuiești într-o încăpere din chirpici alături de cel puțin doi frați, în casă nu există electricitate, mult noroc cu lampa sau lumânările! Sunt zile în care mănânci o singură dată pe zi fasole/ varza/ cartofi (hoardele vor striga) CHILL, COPILE! TOTUL VA FI BINE, DACĂ ÎNVEȚI VEI AVEA UN VIITOR STRĂLUCIT! Diminețile sunt minunate, te trezești zâmbitor, plin de viață, parcurgi un drum lung prin ninsoare/ploaie, ajungi la destinație și ești în extaz. ,,Școala e acum de patru feluri: 1. privată pentru copiii din familii cu bani, 2. semi-privată pentru copii din familii mai modeste (meditații, materiale educaționale pe banii părinților) 3. stil baby-sitting pentru copiii săraci și foarte săraci, mai ales cei de la sat, 4. absentă pentru copiii extrem de săraci care nici măcar nu îi trec pragul sau sunt excluși”. Bine ai venit în locul care îți garantează EGALITATEAAAAAAA de șanse (pe foaie) În realitate, unii colegi te vor scana din cap până-n picioare și se vor uita cu dispreț la încălțările tale cu talpa dezlipită, în pauză te vei scufunda puțin în bancă pentru că ai nimerit ziua în care ai tăi nu au avut ce să îți pună la pachet, iar profesorii sunt imparțiali. În ciuda acestor minuscule inconveniente, în școli primează EGALITATEAAAAAAA și deviza,,în lumea asta trebuie să existe și gunoieri” chiar dacă ,,gunoierii sunt aleși înainte să se nască”.

În cea de-a doua jumătate a anului 2018, unii români îndrugau un slogan, un pericol devastator pândea copiii României și ei erau apărătorii. Spre deosebire de apărătorii patriei, eu mi-am propus să vorbesc despre probleme imaginare pornind de la o serie de scurtmetraje care captează grandoarea copilăriei de care unii norocoși au parte.

Surse:

https://cinepub.ro/movie/the-bed-is-broken/

https://republica.ro/pentru-copiii-saraci-scoala-romaneasca-e-doar-un-sistem-scump-de-baby-sitting-n-au-nicio-sansa-sa-invete

https://www.euractiv.ro/social/copiii-din-romania-sunt-cei-mai-expusi-riscului-saraciei-si-excluziunii-sociale-din-ue-9401

https://romanialibera.ro/special/documentare/225-000-de-copii-din-romania-merg-la-culcare-flamanzi-405648

Comentarii

comentarii