Se numesc Teatrul Portabil şi nu întâmplător. Pentru că numele lor e primul indiciu care ne spune că ei sunt „trans-portabili”. Doar prin forţele proprii au organizat un turneu în Banat, iar acum Moldova îi aşteaptă, şi pentru întâlnirea cu ea se pregătesc de zor.
Chiar dacă s-au găsit mai întâi în facultate, unde au fost colegi, cei patru membri ai trupei au dat mână cu mână abia anul acesta şi s-au unit în Teatrul Portabil. Publicul i-a aplaudat prima dată în spectacolul „Textul, înainte de toate”, o comedie „într-o parte”. Noi am vrut să aflăm mai multe şi despre „cealaltă parte”, despre trupa lor, aşa că i-am întrebat.
A fost odată că niciodată o idee cu numele Teatrul Portabil. Cum a apărut?
Ideea unui ,,teatru portabil’’ aparţine d-lui Mihai Lungeanu, regizorul, coordonatorul şi îndrumătorul nostru, atât artistic, cât şi spiritual. Nouă ne-a plăcut mult conceptul şi ne-am străduit să-l dezvoltăm, să-l aplicăm practic într-un mod inedit.
Ce va uneşte încă?
Momentan suntem la început, aşa că ceea ce ne-a adus împreună, ne şi uneşte, încă. Ne dorim să facem lucrurile un pic altfel şi să aducem ceva nou în peisajul teatral şi asta ne face să fim într-o căutare permanentă de mijloace. Ceea ce, implicit, face că lucrurile să fie mereu proaspete şi palpitante.
Ce are Teatrul Portabil în plus faţă de alte trupe de teatru?
Tocmai acest concept care ne leagă şi pe care ni l-am asumat în întregime. De voie, de nevoie, cam tot ceea ce înseamnă teatru independent este, cumva, „portabil”, dar nimeni nu s-a gândit să facă din asta un concept, până acum.
Ce va motivează în munca voastră?
Bucuria de a lucra împreună şi gândul că ceea ce facem contribuie la munca aceasta colectivă a tinerilor din România de a face lucrurile mai bine, mai bune.
Unde vă strângeţi că să repetaţi?
Acesta este, probabil, unul din cele mai portabile aspecte ale teatrului portabil: nu avem spaţiu fix de repetiţie. De obicei, facem o înţelegere cu localul în care jucăm. Dar am repetat în tot felul de locuri, inclusiv în sufragerie, în parc sau pe malul Timişului.
Care-i cea mai amuzantă/ciudată întâmplare din istoria Teatrului Portabil?
Repetiţiile în maşină, din turneu, dacă tot a fost vorba, adineaori, de acest aspect.
Cum se trăieşte din teatru independent?
Destul de greu, dat fiind că lucrurile sunt mereu imprevizibile. Sunt perioade când ne merge destul de bine şi sunt perioade când abia ne acoperim cheltuielile. Mai avem de muncit până să ajungem să trăim din teatru.
Ce lipseşte din decorul teatrului românesc independent şi ce credeţi că trebuie corectat?
Greu de spus. Probabil că noi lipseam şi, acum, când am intrat în scenă, s-a mai schimbat un pic atmosfera. Marea problema a teatrului independent este că a ajuns să fie un gen de teatru practicat de nevoie, nu mai reprezintă un teatru de avangardă. Locurile în teatrele de stat sunt blocate, se fac foarte puţine angajări, iar absolvenţi sunt foarte mulţi şi au nevoie să lucreze. Concurenţa este foarte mare.
Teatrul independent a ajuns să fie asociat cu teatrul de cafenea, de consum şi acest lucru a scăzut foarte mult ştacheta. Or acest gen de teatru trebuie practicat cu acelaşi profesionalism şi cu aceeaşi rigoare, chiar dacă este practicat în spaţii neconvenţionale. Sunt multe de spus aici. Ar trebui corectată mentalitatea proprietarilor de local, atitudinea unor colegi de breaslă, care se pretează la un gen comercial de teatru, indiferenţă publicului…
Invitaţi-ne în stilul vostru la spectacolele Teatrului Portabil din Bucureşti.
Nu stăm prea mult într-un loc, aşa că nu ne rataţi!
Veniţi la Teatrul Portabil, că n-o să regretaţi.
Atenţie, reprezentaţiile marca Teatrul Portabil, nu au efecte adverse, dar creează dependenţă de la prima vizionare.
Pentru o mai mare siguranţă, urmăriţi pagina noastră de Facebook, pentru a fi la curent cu ultimele informații.
surse foto: facebook.com/teatrulportabil/
