Mereu am fost pasionată de istorie, dar mai ales am fost pasionată de traseul parcurs de către marii lideri ai lumii, fie ei contemporani, fie ei din secole demult trecute. Este impresionant să urmăreşti drumul pe care l-au parcurs către putere, să urmăreşti şi să încerci să înţelegi factorii care au condus spre luarea anumitor decizii în momente cheie, decizii care au schimbat, poate, soarta umanităţii.
Acum câteva luni în urmă mi-am consacrat o părticică din timpul meu studiind fenomenul de emancipare al femeilor. Ei bine, astăzi am decis să revin asupra acestui subiect şi să prezint un studiu de caz. Sultana Hurrem mi-a atras atenţia întrucât într-o epocă unde femeile nu aveau nici pe departe actuala poziţie socială, această fostă sclavă ruteană a reuşit ceva neimaginabil pentru acea vreme: să asigure poziţia de viitori moştenitori ai Imperiului Otoman pentru fii săi şi nu în ultimul rând a reuşit să influenţeze o bună parte din deciziile cunoscutului sultan Suleyman Magnificul.
Dar să încep mai întâi prin a prezenta contextul în care Hurrem Haseki Sultan, născută Alexandra Anastasia Lisowska şi cunoscută drept Roxelana, a devenit cea mai influentă femeie din jurul anilor 1500. La vârsta de doar 17 ani a intrat în graţiile sultanului Suleyman, conştientă fiind de faptul că îşi joacă destinul: fie avea să îşi schimbe destinul din sclavă în una dintre cele mai importante persoane de la Curte, fie avea să rămână pe veci în anonimat. Ea a devenit uimitor de rapid favorita sultanului, însă scopul său mergea şi mai departe încă. Astfel că în scurt timp folosindu-se de relaţia privilegiată pe care o avea cu mama sultanului, l-a convins pe Suleyman Magnificul să o ia în căsătorie, contrar tradiţiei care interzicea acest lucru.
Cu toate că devenise a doua soţie a sultanului, încă mai existau multe piedici în calea ascensiunii sale: sultana Mahidevran şi fiul său, Mustafa, prinţul moştenitor al tronului. Dar în scurt timp Hurrem rezolvă şi acest inconvenient înlăturând-o pe Mahidevran de la palat în timp ce complota împotriva prinţului moştenitor. Acestuia din urmă i-a interceptat scrisorile şi i le-a înlocuit, transformându-l în acest fel într-un trădător.
Însă mai rămăsese o singură persoană capabilă să îi conteste poziţia pe care o dobândise: primul ministru Ibrahim Paşa care de altfel era căsătorit cu Hatice, sora suveranului. Ibrahim Pașa, împreună cu soţia sa, erau susţinătorii prinţului Mustafa, deci trebuiau înlăturaţi în scopul de a asigura tronul copiilor ei. Lucru nu foarte greu de făcut având în vedere că de-a lungul timpului sultana Hurrem a uimit prin trăsături precum răbdarea şi perspicacitatea. Prim-ministrul avea să dea dovată în curând de stângăcie, moment pe care Hurrem l-a folosit din plin atingându-şi astfel încă o dată obiectivul.
Sultana Hurrem moare la vârstă de 54 de ani, înainte de a-şi vedea fiul Selim urcat pe tron. Cu siguranţă că metodele pe care le-a folosit pentru a-şi atinge obiectivele nu au fost printre cele mai ortodoxe, însă a dat dovadă de mult curaj şi dibăcie în drumul ei spre putere.
Dragă cititorule, în cazul în care îţi doreşti să afli mai multe despre viaţă acestei sultane dar şi despre istoria Imperiului Otoman din acea vreme îţi recomand cu plăcere să răsfoieşti „Mystère des Ottomans. Le Harem”.