Recunosc. Am avut nevoie de câteva zile să îmi revin după ce am văzut Suicide Squad. Încă îmi tremură mâna pe tastatură. De aia am un Bounty lângă mine și un pahar cu apă în caz că îmi scade glicemia. Mi se întâmplă destul de rar să văd trailerul unui film și să rămân cu gândul la el. Adică, trebuie să fie ceva super WOW, să îl găsesc fascinant și misterios în acelși timp. Și ce poate fi mai misterios decât Joker? Ei bine, acum că am văzut filmul, aș putea să spun că Harley Quinn este la fel de captivantă și minunată ca și Joker. I know, nu mi-am ales neapărat cele mai potrvite cuvinte. Sună clișeic, dar pur și simplu cam asta simt acum:
Ca să înțelegeți până unde a mers nebunia mea cu acest film, cu cel putin trei luni de zile înainte să apară, mi-am înnebunit efectiv toți prietenii cu texte de genul „Cine nu merge la Suice Squad e ca hamburgher de soia, adică: fix degeaba!”. Dacă prin reducere la absurd treceau două, trei, god forbid patru zile fără ca eu să aduc aminte de film, mă lua așa o panică din senin și mă gândeam „Vai! Trebuia să apară filmul?” Bineînțeles fetele aveau grijă să îmi liniștească sufletul tulburat și să îmi spună „Nu tu! Taci acolo! Take a chill pill!”.
Așa cum mă așteptam, filmul a fost demențial. Am râs până m-au durut obraji, mi s-a zbârlit pielea de pe mine, m-a lăsat la propiu gură-cască la unele faze și am savurat fiecare minut al filmului. La propriu, pentru că floricele au fost de vis, iar filmul foarte fain. Will Smith pe mine m-a impresionat din nou, mi-a plăcut mereu atitudinea lui și vibe-ul pe care îl transmite. So big up from me. Pentru Viola Davis e simplu: this women can do no wrong! Ador încrederea pe care o are în ea atunci când interpretează un personaj (pentru cei care nu știu, de văzut How to get away with murder). Știam că nu o să mă dezamgească.
Speram însă să mă surprindă Cara Delevigne. Nu a făcut-o. A fost o încercare de a juca, nu una foarte rea, nu mă înțelegeți greșit, dar m-am tot întrebat de ce au ales-o pe ea pentru acest personaj. Având în vedere că nu este actriță, alegând-o să interpreteze acest personaj (June Moone), care pentru o începătoare nu putea să fie deloc simplu, a fost o mică, mică greșeală. Nu una foarte mare. Am reușit să trec cu vederea, pentru că de multe ori mă lăsa rece personajul ei, chiar dacă are un rol destul de important. Nu îmi focusam atenția pe ea.
Deși mulți se așteptau ca Jared Leto să nu facă o treabă bună, acum pot să le spun eu: in your face! Pe mine m-a cucerit de la primul zâmbet și primul râs. Era imposibil să nu. A fost așa cum trebuie să fie Joker: un nebun de care te îndrăgostești fără să vrei. Dar mai multe vă poate povesti Margot Robbie în film. Pe fata asta am sorbit-o din priviri, iar relația pe care o avea ea cu Joker was a killer one. Nu știam dacă să mă bucur sau să mă gândesc la ce dezastre au provocat în oraș. Aveau o relație nebună, dar tocmai nebunia aia a lor i-a făcut să se potrivească atât de bine. Și parcă nu te-ai fi așteptat ca ei să fie capabili de sentimente atât de profunde și de … umane. Go figure!
Singurul lucru care să spunem m-a deranjat, a fost că acțiunea filmului a fost la un moment dat too much. Mă refer la partea cu June Moone (Enchantress) care încerca să îi distrugă pe toți and stuff. A fost OK-ish, dar nu prea m-a prins, nu am crezut în tot SF-ul pe care au încercat să îl facă. Anyhow, nici asta nu m-a deranjat nespus de mult. Povestea în mare parte mi s-a părut OK, iar pentru actorii menționați mai sus, dar și pentru restul, chapeau! Au fost la înălțime!
Din punctul meu de vedere a meritat așteptarea, iar cei dintre care nu ați apucat să îl vedeți, eu zic să nu mai așteptați, Joker hates to wait.
Vizonare plăcută!