Dacă întrebăm un occidental ce părere are despre România, ei bine, unul dintre răspunsurile pe care le-am auzit a fost : Este o țară frumoasă, însă are o moștenire grea: comunismul.

Și parțial așa este, de ce să mințim sau să ne ascundem după deget?! Într-adevăr, multe ni se trag din epoca comunistă, însă ne-am cam obișnuit să dăm vina doar pe trecut. Dar, dragilor ăsta este un alt subiect. În acest articol nu vreau să ating aspecte politice, vreau să vorbesc despre ceva mult mai lejer și anume studenția din acea perioadă.

Chiar dacă unii intelectuali erau huliți, asta nu înseamnă că niciunul nu era acceptat de sistem. Învățământul exista și atunci, la fel de bine ca și astăzi. Cu unele diferențe, ce-i drept.

La fel și în perioada comunistă, ca și acum, studenția era considerată o perioadă unică. Poate cea mai frumoasă experiență a tinereții. Tinerii trebuiau de asemenea să își părăsească casa părintească, orașul natal pentru a-și îndeplini visul de a urma studii universitare.

Pentru că da, pe vremea aceea facultatea era un vis frumos, un vis care odată îndeplinit nu se putea compara cu nimic altceva. Nu oricine putea urma studii superioare, și poate că și acesta este motivul datorită căruia respectul pentru studii, pentru cultură chiar există.

În ziua de astăzi facultatea a devenit o modă, însă mai are vreo valoare moda aceasta? Oricine poate urma o facultate, este suficient să ai niște părinți dispuși să îți furnizeze mijloacele financiare. Niște părinți dispuși să îți asigure tot confortul pe durata studiilor.

Nu spun că toți studenții sunt delăsători, însă majoritatea da. Altfel cum credeți că a început să circule expresia conform căreia nu ești student, dacă nu ai o restanță.

Nu domnilor, poate că pare dur din partea mea că spun asta. Însă nu este normal ca studiul să fie tratat cu atâta superficialitate. Bineînțeles că nu toată lumea va lua numai zece la examene, însă un cinci de bun simț, ar trebui.

Aceasta este marea diferență în raport cu perioada comunistă. Atunci lucrurile erau luate mult mai în serios, cel puțin din punctul ăsta de vedere. Într-o vreme când nu aveai nici măcar șampon sau săpun, când stăteai la niște cozi interminabile pentru alimente, tinerii care aveau posibilitatea de a studia nu își permiteau să dea cu piciorul într-o asemenea șansă.

Studenția în comunism era mult mai dificilă, chiar dacă boemismul exista totuși și atunci, în limitele binecunoscute, evident. Posibilitățile, asta este ceea ce le lipsea cel mai mult studenților de pe atunci. Accesul la cultura era limitat. Pe rafturile bibliotecilor se găseau foarte greu cărți care să nu fie îndoctrinate, libertatea la expresie era o noțiune care nici nu exista.

Dacă vorbeai prea mult, dacă aveai limba prea ascuțită-cum se spune în popor-riscai să fii expulzat din universitate și marginalizat în societate. Iar ăsta era lucrul cel mai puțin grav care ți se putea întâmpla.

Acum libertatea există, chiar cu prisosință. Trebuie doar ca tinerii de azi să fie suficient de motivați și să ia cuvântul, să se implice în tot felul de activități studențești.

În rest, unele metehne s-au păstrat și în prezent, ca de exemplu camere la comun, coadă la dușuri sau aspectul general de dezordine. Dezordine care este de înțeles din moment ce trebuie să îți înghesui absolut toate lucrurile într-un spațiu cu adevărat strâmt.

sursa foto: utcb.ro

Comentarii

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here