Mă numesc Radu-Andrei Marinescu și în prezent studiez un Master de doi ani în Marketing și Inteligență Strategică, la Universitatea din Liège, Belgia. În următoarele săptămâni o să vă relatez experiența trăită de mine pe plaiurile belgiene în primul rând din perspectiva studențească, dar și cea socială. O să încerc să tratez cu cea mai mare doză de obiectivism posibil (chiar dacă o să-mi fie destul de greu), din dorința de a prezenta cât mai concret viața de student peste hotare.
Cum m-am decis, cum am aplicat, care sunt costurile, cum sunt cursurile, care sunt diferențele dintre țări, dar și cum este viața studențească în Belgia, le veți afla de aici.
Fiind din Târgoviște, deci destul de aproape, după terminarea liceului, m-am orientat spre cel mai mare centru universitar, Bucureștiul. Orașul unde umblă câinii cu covrigii-n coadă, așa fiindu-mi prezentat de diferiți indivizi. Nici Bucureștiul ăsta nu e vreun pui de Londra sau New York, dar după ceva timp m-am convins într-adevăr că acei câini cu covrigi în coadă sunt mai mulți ”la capitală” decât în provincie. Acolo am intrat la Facultatea de Administrație și Afaceri, specializarea Administrarea Afacerilor la Universitatea din București. Aș fi ales ASE-ul, dar acolo se dădea examen, și cum aveam medie bunicică din liceu, am zis că hai la Universitate. Am făcut o alegere bună. Până la urmă, dacă vrei să înveți, o faci oriunde, nu contează.
Cum m-am decis?
Au trecut ani, și viața s-a schimbat, vorba cântecului. Viața de student în București a fost pentru mine una dintre cele mai frumoase perioade din viața mea. Nu pot să uit cum ”se întâmpla” să întârziem la cursuri pentru că ”nu ne-a sunat alarma”, cum încercam să-l convingem pe controlorul de la RATB că de fapt noi am avut bilet, cum ceream o țigară colegilor care săracii mai aveau una sau două într-un pachet care oricum era de la promoție (mami, dacă citești asta, înseamnă ca ai aflat… 😀 ), sau cum ne întâlneam cu zecile să mergem la cantină și apoi stăteam până în zori în fața căminului cântând la chitară. Asta înseamnă studenție adevărată. Și restanțele, bineînțeles…
După acești trei ani frumoși, am dat licența și am hotărât să-mi continui parcursul academic. M-am interesat de programe de Master și la noi, dar și peste hotare. Sincer, la început, nici nu am vrut să aud de străinătate. Nu vroiam să plec din țară pentru că totuși speram că se poate face ceva și în România. Și încă se mai poate face! Am cautat numeroase programe de Master, mai mult sau mai puțin scumpe. De exemplu, taxa anuală în Marea Britanie este de peste 4000 de lire sterline, în Olanda este în jur de 1600 de euro, iar în Danemarca este gratuit. Din multele programe găsite a răsărit cel al Universității din Liège, cu specializarea Marketing și Inteligență Strategică. Găsisem și la Bruxelles, dar nu îmi surâdea specializarea, așa că m-am hotărât să-l urmez pe cel din Liège.
M-am decis să plec din dorința de diversitate, academică în primul rând, dar și culturală. Nu am fost dezamăgit (pe deplin) de sistemul nostru de învățământ, dar știam că cel din afară e diferit. M-am gândit la noi începuturi, dar și la noi oportunități și deschideri.
În articolul viitor o să vă relatez despre cum a fost plecarea de acasă, dar și cum am aplicat. Ce acte mi-au trebuit, ce teste a trebuit să dau, ce taxe am plătit, care a fost procedura de selecție și de ce am ales Belgia.
Aveți grijă de voi!
Radu-Andrei Marinescu 
