Răspândirea noului Coronavirus a obligat lumea să ia o pauză din programul de zi cu zi și să se adapteze unor condiții de protecție mai riguroase. Activitățile obișnuite ce caracterizează fiecare persoană au fost puse pe pauză. Oamenii au început să își descopere hobby-uri noi ce pot fi practicate în casă.
Unele locuri de muncă și-au mutat activitatea acasă, iar școlile, liceele și facultățile și-au mutat, de asemenea, activitatea didactică în mediul online, prezentând avantaje și dezavantaje.
Copiii, începând cu școala primară, au fost nevoiți să treacă la un mod de predare diferit, fără a avea un profesor în față. În cazul liceenilor, temele pentru acasă s-au intensificat în vederea stăpânirii materiei predate până în momentul închiderii temporare a școlilor.
În cazul studenților activitatea autodidactică a crescut odată cu volumul temelor de recuperare. Materia este predată în continuare prin diverse moduri mai avantajoase în situația actuală, însă nu neapărat și studentului.
Aceeași situație o întâlnesc studenții din lumea întreagă. Aproximativ toate facultățile au mutat orele în mediul online.
Iulia Mureșan este studentă în anul doi la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din Cluj-Napoca. Din primul an de facultate și-a dorit să participe într-un schimb de experiență prin intermediul programului Erasmus.
Zis și făcut. După toate procedurile de rigoare a reușit să își îndeplinească visul. În al doilea semestru al acestui an universitar a plecat să studieze în Antwerp, Belgia. Răspândirea rapidă a virusului a schimbat modul în care avea să își desfășoare activitatea la noua facultate.
Iulia ne-a povestit cum e să fii student Erasmus în timp de pandemie:
„La noi carantina s-a declanșat abia în 13 martie. Sinceră să fiu nu prea am realizat cât de gravă este situația până nu s-au închis școlile și aici. Chiar și în zilele de după asta, am rămas într-o stare ciudată de optimism, adică am mai ieșit prin oraș, dar străzile deveneau din ce în ce mai goale și oamenii din ce în ce mai temători. În momentul în care am realizat că pandemia se răspândește alarmant de repede, a fost dureros, mai ales dacă ai plănuit acest Erasmus cu multă pasiune și exaltare. Am avut câteva zile destul de grele la început, dar după am realizat că un schimb de experiență pus pe pauză nu se poate compara cu tragedia morților. Am rămas optimistă. Poate de aceea am rămas în Belgia, așteptând ca totul să revină la normal. Prefer să rămân în casă, în izolare, o perioadă și să contribui la stoparea crizei ăsteia. Planurile mele pot fi refăcute, Erasmusul continuă, academic vorbind, tot stau în prize și lucrez. La urma urmei trebuie să vedem și partea plină a paharului. ”
Ca și în România cursurile au continuat să se desfășoare, însă online. Comparând cele două abordări diferite ale facultăților, Iulia spune că în Belgia accentul nu este pus pe teorie, ci mai mult pe practică.
„Avem meeting-uri frecvente cu profesorii, unde mai discutăm noțiuni de teorie, dar mai mult lucrăm noi între noi, drept colegi, pe diferite proiecte sau teme de predat. ”
Acomodarea poate fi destul de dificilă mai ales dacă ești genul de persoană foarte activă. Lipsa contactului uman are efecte la nivel emoțional și psihic. Însă, echilibrul se învață pe parcurs. Faptul că nimeni nu a mai trecut prin astfel de momente poate fi o ușurare, gândindu-te că toți sunt în aceeași situație.
„La început, a fost destul de greu să mă adaptez cu mediul online. Sunt genul de persoană care preferă contactul direct cu oamenii cu care lucrează. Aici, în Belgia, s-a întâmplat să fiu votată lider de grupă. Asta înseamnă că toate atribuțiile de organizare a subgrupei mele cădeau pe mine. A fost o provocare să găsesc o metodă care să meargă, dar cred că doar prin acest mod, am reușit să lucrez mai intens și să înțeleg ce înseamnă aia leadership.”
Aceeași separare și autoizolare se recomandă și în Belgia. Cu toate acestea, legăturile ce se formează în aceste momente de criză pot fi și mai profunde, prietenul cunoscându-se la greu. Iulia spune că un prieten apropiat este esențial în această perioadă pentru a-ți întări moralul și viceversa.
„Stau într-un cămin cu alți studenți – și belgieni și internaționali – și o am alături și pe colega mea din România de la Publicitate, care m-a ținut pe linia de plutire toate aceste săptămâni în carantină și cu care am legat o prietenie foarte strânsă(…)
Cred că pe de o parte ne-a unit situația asta. Dacă vreodată simțeai că ești copleșit sau trist din cauza izolării, aveai mereu cu cine să vorbești. Am reușit, prin creativitate, să refacem anumite experiențe pe care altfel le-am fi ratat: avem un club de lectură, vorbim mereu despre filme și alte recomandări și chiar am avut seri de bere online.”
Timpul pe care înainte era alocat activităților în aer liber, drumurile dus-întors de la muncă, școală, sală, este acum utilizat în mod diferit. Totodată, este o perioadă în care se pot descoperi noi activități care să te țină în priză și care să îți aducă bucurie. E o perioadă propice descoperirii de sine.
„În timpul liber pe care îl am, am redescoperit niște pasiuni vechi de-ale mele: am citit, am scris pasaje de ficțiune, am văzut filme și chiar am făcut câteva sketch-uri. Eu, fiind extrem de dedicată învățatului și carierei mele, chiar am simțit că mă pot reconecta cu sufletul meu și cu activitățile care mă fac să mă simt împlinită din punct de vedere personal.”
Această perioadă de pauză a însemnat pentru o mulțime de oamenii sacrificii dureroase. Restricțiile de participare la anumite evenimente, anularea unor spectacole sau călătorii au adus tristețe și dezamăgire. Însă, protejarea oamenilor dragi și nu numai, a devenit o prioritate la nivel global, iar forța civică a dobândit contur.
„Când am aplicat pentru Erasmus, am știut că va fi un sacrificiu financiar pentru mine și familia mea. Vara trecută am lucrat o perioadă, am economisit enorm pentru visul meu legat de Erasmus: călătoritul. Am avut trei excursii în afara Belgiei care mi-au fost anulate din cauza pandemiei. Normal, au fost niște clipe dezamăgitoare pentru mine, dar aici a intervenit pilonul meu de sprijin cel mai drag: mama, care a știut să mă ghideze prin vorbele ei. Am toată viața înainte să merg în acele destinații, iar acum sunt recunoscătoare că totul este bine, că sunt sănătoasă și că voi putea să îmi îmbrățișez părinții în iunie, când voi veni acasă.”
Privind cu atenție asupra acestei perioade de repaus pot fi observate mai multe avantaje. Rutina de dinainte a dispărut în unele cazuri complet. Acest timp bonus a însemnat practicarea unor activități de mult lăsate în urmă. Totodată, pentru unii a însemnat apropierea de cei dragi, timpul necesar redescoperirii celui de lângă tine.
„Deși pare paradoxal, au fost multe avantaje în această perioadă. Am început să realizez că există frumusețe în lucrurile mici: un apus colorat, o cafea bună, o carte citită pe balcon sau pur și simplu liniștea din jur. La început, am fost frustrată că trebuia să mă opresc din stilul meu de viață extra-activ și să trec așa abrupt la slow living. Cred că perioada asta a fost o pauză necesară pentru mine, dar pe care nu aș fi luat-o singură. Am reușit să explorez adânc cine sunt, ce vreau să fac în continuare, unde mai am de lucru și ce pot face de acasă. A fost o introspecție care m-a făcut să fiu mai încântată de fiecare aspect al vieții și să fiu recunoscătoare mereu, indiferent de cât de mică este o bucurie.”
O concluzie ar fi că orice plan poate fi refăcut. Trăirea momentului este importantă și în această perioadă de criză. Paharul poate fi pe jumătate gol, sau pe jumătate plin. Depinde cum îl privești.