Mădălina Glăvan este studentă la Filosofie în anul al III-lea la Universitatea Essex, Colchester. Fiind foarte pasionată de cărţi şi de profilul uman, aceasta a decis că facultatea care i s-ar potrivi cel mai bine ar fi cea de Filosofie. Însă, în drumul ei pentru a intra la o astfel de facultate s-a lovit de idei preconcepute care există la noi în ţară despre acest domeniu, de aceea a decis să meargă să studieze în străinătate.
Ştiu că este o întrebare clișeică, dar de ce ai ales tocmai Anglia?
„În România există o anumită prejudecată în ceea ce priveşte un subiect ca filosofia.”-Mădălina Glăvan
E chiar greu de răspuns la această întrebare. Nu pot spune că eu am ales Anglia, ci mai degrabă că Anglia m-a ales pe mine.
Când eram în ultimul an de liceu, mă simţeam foarte confuză în ceea ce priveşte universitatea şi subiectul pe care vroiam să-l studiez. Încă de atunci eram foarte pasionată de filosofie, doar că în România există o anumită prejudecată în ceea ce priveşte un subiect că filosofia. Nu e de viitor, cum s-ar zice. Aveam o prietenă care studia la Essex şi ea mi-a dat tot felul de informaţii, deci într-un fel mi-a recomandat şi Anglia şi universitatea. În acel moment, să vin în Anglia părea mult mai bine decât să mă mut în Bucureşti şi să studiez ceva de viitor. Plus, niciodată nu mi-a plăcut în România, întotdeauna am vrut să mă mut şi să călătoresc foarte mult, deci Anglia a fost oportunitatea perfectă.
Din nefericire, în sistemul universitar românesc se merge de multe ori pe principiul învăţatului mecanic. Cu ce este diferit sistemul universitar englezesc faţă de cel de la noi?
“Nu suntem niciodată evaluaţi în timpul orelor. În general luăm notiţe în prima oră şi în a doua discutăm subiectul.”-Mădălina Glăvan
La noi este foarte diferit. Tot sistemul este bazat pe cercetare. Cu cât faci mai multă cercetare, cu cât studiezi mai mult de unul singur, cu atât mai mari îţi vor fi notele. Cel puţin în comparaţie cu ceea ce făceam în liceu, pentru că nu cunosc sistemul universitar românesc, sistemul este schimbat complet. Pentru filosofie, eu sunt evaluată în două feluri, un eseu de trei mii de cuvinte pentru fiecare curs care reprezintă 50% din nota cursului şi un exam de două sau trei ore (depinde dacă cursul este doar pentru un semestru sau pentru tot anul) care reprezintă restul de 50%. Am patru cursuri pe semestru, deci am de scris patru eseuri de trei mii de cuvinte fiecare. Nu ştiu dacă pare puţin în comparaţie cu ceea ce se face în România, dar, de obicei, ca să iei o notă foarte mare trebuie să munceşti câteva săptămâni pentru eseul respectiv, să citeşti foarte multe cărţi, să faci cercetare, să-ţi creezi propriile opiniii în ceea ce priveşte subiectul studiat şi pe deasupra să îţi argumentezi acele opinii într-o lucrare structurată şi bine scrisă. În ceea ce priveşte modul în care se desfăşoară cursurile, cred că, de asemenea, este o mare diferenţă. Avem patru cursuri pe semestru de câte două ore fiecare. Nu suntem niciodată evaluaţi în timpul orelor: în general luăm notiţe în prima oră şi în a doua discutăm subiectul. Presupun că opt ore pe săptămână par foarte puţine în materie de cât timp petrecem în clase, doar că tot sistemul este construit pe principiul de a învăţa de unul singur şi de învaţa să fii responsabil pentru propria muncă. De exemplu, eseurile trebuie trimise online înainte de o anumită oră şi dată. Dacă nu te comformezi regulii, pur şi simplu primeşti nota zero, dar nu te trage nimeni de urechi. Ceea ce am învăţat cel mai mult în ultimii trei ani este să-mi asum responsabilitatea pentru toată munca mea. În felul ăsta, universitatea devine un loc în care te pregăteşti pentru un job.
Ştiu că după trei ani de studiu ai reuşit să legi numeroase prietenii cu persoanele de acolo şi că eşti implicată în diferite activităţi. Faptul că eşti româncă te-a defavorizat în vreun fel atunci când ai socializat cu ceilalţi ori ai încercat să te afirmi?
“Comunitatea din Essex şi din Anglia în general este extraordinar de multiculturală, deci uneori se simte că toată treaba asta cu discriminarea e o paranoia a românilor.”-Mădălina Glăvan
Nu, niciodată. Am foarte mulţi prieteni buni aici, majoritatea sunt englezi sau, în rare cazuri, din alte colţuri ale lumii. Prieteniile pe care le-am făcut aici sunt atât de speciale, ştiu că o să le am pentru restul vieţii, ceea ce, să fiu sinceră, n-am simţit niciodată când eram în România. În ceea ce priveşte munca, nimeni nu m-a discriminat fie la universitate, fie când am încercat să mă angajez. Majoritatea lucrurilor aici se obţin pe merit, nu pentru că vii dintr-un loc sau din altul. Comunitatea la Essex şi în Anglia în general este extraordinar de multiculturală, deci uneori se simte că toată treaba asta cu discriminarea e o paranoia a românilor. Există însă o anumită discriminare la nivel guvernamental. De exemplu, faptul că romanii şi bulgarii nu pot munci fără permis de muncă, dar asta nu se întâmplă la un nivel de zi cu zi printre oamenii pe care îi întâlneşti. Din contră, majoritatea oamenilor sunt extrem de prietenoşi şi lipsiţi de prejudecăţi. De fiecare dată când vin acasă sau mă uit pe un blog românesc, am impresia că sunt într-o lume foarte închisă unde nu este în regulă să ai o altă culoare a pielii sau să fii gay. În comparaţie, o ţară ca Anglia în care lumea luptă pentru egalitate, prejudecăţile par nesemnificative.
Eşti în ultimul an de studiu la facultate. Cum au fost aceşti trei ani pentru tine?
“Anglia reprezintă o foarte puternică experienţă de viaţă care mi-a deschis mintea şi sufletul într-un fel aparte.”-Mădălina Glăvan
Ultimii trei ani pentru mine au fost cei mai frumoși din toată viaţa mea până acum. Am descoperit un loc în care pot să zic că mă simt ca acasă, mă simt în pielea mea şi asta mă face foarte fericită. Am descoperit atât de multe lucruri extraordinare, prietenii puternice, concepte filozofice, momente preţioase – o foarte puternică experienţă de viaţă care mi-a deschis mintea şi sufletul într-un fel aparte. Am impresia că m-am descoperit pe mine, mai mult decât orice.
Ce schimbări crezi că ai suferit în urma acestei experienţe?
“Am învăţat să am tot timpul mintea deschisă, să fiu sceptică şi să nu accept afirmaţii care nu sunt bine argumentate.”-Mădălina Glăvan
Schimbarea este un concept interesant şi ca un student la filosofie care şi-a scris disertaţia pe conceptul de schimbare, este interesant să încerc să vorbesc despre schimbare din perspectiva propriei vieţii.
În primul rând, cred că noi ne schimbăm tot timpul, fără să vrem şi fără să realizăm. Ne schimbăm toată viaţa şi nu putem schimba asta, ironic aş adăuga. Pe de altă parte, sunt lucruri fundamentale care nu se schimbă, care doar cresc în intensitate. De exemplu, pentru mine, pasiunea mea pentru filosofie a continuat să crească din ce în ce mai mult, să se intensifice. Pe de altă parte, am devenit mai responsabilă, am învăţat să gătesc şi să am grijă de mine însămi într-o tară care la început mi-a fost străină. Am învăţat să fiu independentă şi să muncesc foarte mult pentru ceea ce-mi doresc. Să nu aştept să primesc lucruri pe tavă. Am învăţat să am tot timpul mintea deschisă, să fiu sceptică şi să nu accept afirmaţii care nu sunt bine argumentate. Aş putea continua lista pentru mult timp, doar că sunt sigură că aş plictisi cititorii.
Ce îţi lipseşte cel mai mult de la noi din ţară?
“Nu intenționez absolut deloc să critic România sau românii, pur şi simplu nu este locul meu.”-Mădălina Glăvan
Pentru întrebarea asta aş putea să inventez vreun răspuns „tradiţional” şi să încep să vorbesc despre sarmale sau mămăligă sau ceva de genul ăsta. Dar adevărul este că nu-mi lipseşte absolut nimic. Cum am zis deja, aici mă simt cu adevărat ca acasă, ca şi când întotdeauna am aparţinut acestui loc şi mod de viaţă. Acum câţiva ani am citit o carte în care unul dintre personaje vorbea despre ideea descoperiri unui loc pe pământ despre care vei şti cu siguranţă că îţi aparţine şi că aparţii. Nu sunt 100% sigură că Anglia este acel loc, sunt o sceptică până la urmă, dar ştiu că este foarte aproape de acel loc. Iar, pe de altă parte, ştiu că România este foarte, foarte departe. Nu intenționez absolut deloc să critic România sau românii, pur şi simplu nu este locul meu. Niciodată n-am crezut în naţionalism sau în ideea că o persoană aparţine poporului în care s-a născut. Din păcate, nu putem alege unde ne naştem şi de unde venim, dar din fericire avem libertatea să alegem unde ne ducem. Kant nu este unul dintre filosofii mei preferaţi, dar puţina sa filosofie politică este bazată pe faptul că pământul aparţine tuturor oamenilor, prin simpla lor calitate de a fi oameni. Aceasta este o formulare cu care sunt de acord.
Te-ai gândit să te întorci aici după terminarea facultăţii?
“Am plecat din România ştiind că nu vreau să mă mai întorc şi în trei ani nu mi-am schimbat opinia.”-Mădălina Glăvan
Presupun că este evident că răspunsul la această întrebare este negativ. Am plecat din România ştiind că nu vreau să mă mai întorc şi în trei ani nu mi-am schimbat opinia. Totuşi intenţionez să mă mut în altă ţară pentru vreun an, doi – Franţa, Statele Unite, Canada, nu se ştie niciodată, lumea este mare.
Ce doreşti să faci pe viitor? Te-ai gândit la un program de master sau vrei să îţi cauţi un loc de muncă stabil?
“Am aplicat deja la câteva mastere şi am fost acceptată. Tot ce mai este nevoie este să iau o decizie unde vreau să mă duc.”-Mădălina Glăvan
Iubesc filosofia şi sper să-mi petrec tot restul vieţii studiind-o şi scriind-o. Planul meu de viitor este să fac tot posibilul să rămân în filosofie şi să fac cercetare. Pentru a face asta, trebuie să fac un master şi după aceea un doctorat. Am aplicat deja la câteva mastere şi am fost acceptată. Tot ce mai este nevoie este să iau o decizie unde vreau să mă duc. Nu e uşor de decis, dar momentan programul meu preferat este la Universitatea Kingston, în Londra. Masterul acesta este mai special, pentru că este mai lung decât un master normal, care durează doar un an. Se numeşte Filosofie contemporană europeană şi durează un an jumătate, ceea ce înseamnă mai mult timp pentru cercetare şi o disertaţie mai lungă, de 20.000 de cuvinte. Întregul master pune accent pe filosofie franceză, în special filosofia recentă din anii ’60 ca Deleuze, Derrida sau Foucalt. Deleuze este unul dintre filosofii mei preferaţi, deci programul este perfect pentru mine. Pe deasupra, trimestrul II l-aş petrece în Paris, la Universitatea VIII, aceeaşi universitate unde Deleuze şi Derrida au predat. Deci, viitorul sună bine momentan.
De ce studenţii români ar alege Anglia în detrimentul României în ceea ce priveşte înscrierea la facultate?
“Motivul pentru care un student ar alege Anglia este cu siguranţă calitatea superioară a învăţământului.”-Mădălina Glăvan
Nu pot explica de ce alţi studenţi ar alege Anglia, dar ştiu de ce eu am ales-o şi multe dintre motive sunt explicate în rândurile de mai sus. Oamenii sunt foarte diferiţi şi sunt convinsă că extrem de mulţi romani nu ar fi foarte fericiţi în Anglia.
Motive sunt destule: plouă aproape tot timpul. De exemplu, plouă chiar acum când vorbesc cu tine. Oamenii sunt mai rezervați, în comparaţie cu spiritul foarte latin şi „sanguin” al românilor, mâncarea este diferită, se bea foarte mult ceai şi e greu să găseşti o cafenea unde au cafea de calitate. Dar, eu iubesc şi ploaia şi spiritul rezervat şi politicos şi ceaiul.
Deci motivul pentru care un student ar alege Anglia este cu siguranţă calitatea superioară a învăţământului, deşi sunt sigură că unora li s-ar părea foarte dificil să înveţe numai pe cont propriu în majoritatea timpului şi să aibă impresia că nu li se zice nimic. Eu una prefer să fiu ghidată, decât să mi se spună ce să fac. Presupun că nu prea am răspuns la întrebare, doar că ceea ce încerc să spun este că fiecare persoană ar avea motive diferite şi sunt sigură că motivele mele nu se potrivesc cu ale altora. Eu am avut două motive: am vrut foarte mult să plec din România şi am vrut să fac filosofie la o facultate unde această materie este luată în serios.
Sursa fotografiilor : arhivă personală
Redactor : Mădălina Ispas
