24 ianuarie – știm de ce avem zi liberă?
Anul 2017 vine cu încă o bucurie pentru români. 24 ianuarie a fost proclamată zi liberă națională, după multe dezbateri. Mai nou, cum 24 pică într-o zi de marți, era prea obositor dintr-un weekend să te întorci abrupt la muncă, iar marți să fii liber din nou. Așa că, și luni, 23 ianuarie, vom absenta de la muncă. Dar, știm cu adevărat de ce 24 ianuarie e zi liberă?
Știm că pe 24 ianuarie s-au unit Moldova și Țara Românească? Istoria unirii Moldovei cu Țara Românească la 5-24 ianuarie 1859 e ruptă parcă dintr-un film science fiction, care e la mare căutare în zilele noastre. Trei mari imperii din vecinătate, Rusia, Turcia şi Austria, au făcut tot posibilul să împiedice această unire prin toate mijloacele. Au angajat mercenari, au trimis spioni şi au cumpărat multe personalități autohtone slabe. La toate acestea s-a adăugat lupta masonilor.
Și, totuși, cum s-a produs Unirea? Ce pericole au fost de înfruntat pentru realizarea acestui mare obiectiv național?
O nouă criză internațională, care a condus la războiul dintre Rusia și Turcia în 1853 și la implicarea Franței și Marii Britanii un an mai târziu, a permis Principatelor să facă noi pași spre unire și independență. Marile puteri aveau intenția să încheie războiul din Crimeea conform propriilor interese, doar că românii înșiși au jucat un rol crucial în hotărârea propriei sorți. Deznodământul acestui război a dus la un context european favorabil unirii. În urma adunărilor ad-hoc din 1857 s-a ajuns la Convenția de la Paris (1858), un acord între Marile Puteri, prin care se accepta o unire mult mai formală între Moldova și Țara Românească.
Convenția era mult mai mult decât un tratat de reglementare a statutului internațional al Principatelor. De asemenea, convenția abolea rangurile și privilegiile boierești, proclamând egalitatea în fața legii și principiul ca fiecare cetățean să poată ocupa orice funcție publică pe baza meritelor sale.
Campania electorală agitată din Moldova a dus la alegerea unei adunări favorabile unirii. Au fost mulți candidați la tron, dar până la urmă au învins liberalii, prin victoria în alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza, susținător al unirii, la 5 ianuarie 1859. În Țara Românească, adunarea a fost dominată de conservatori, care erau însă puternic scindați. Când a devenit evident că nicio facțiune nu putea să-și aleagă propriul candidat, deputații au hotărât să-și declare sprijinul față de unire prin alegerea ca domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza. Votul de la 24 ianuarie în favoarea acestuia a fost unanim.
Astfel, românii au realizat de facto unirea, prin forțe proprii, prin respectarea întocmai a Convenției de la Paris.
După alegerea colonelului Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei (5 ianuarie 1859) şi al Valahiei (24 ianuarie 1859), Principatele Române, noul stat creat atunci, a militat pentru recunoașterea granițelor și statalității sale, lucru ce se întâmpla în 1861, când capătă numele de România. Acest nou stat a fost recunoscut de Marile Puteri, prin protecția directă a lui Napoleon al III-lea al Franței.
Nu ne cere nimeni să știm istoria exactă a unirii. Dar atunci când suntem întrebați de ce suntem liberi pe 24 ianuarie, să știm măcar de ce. Sau să știm cine a fost Alexandru Ioan Cuza, căruia îi datorăm mai mult decât a ști câteva noțiuni despre unire.
sursă text și foto: historia.ro
