Pe Alina Nedelea am descoperit-o datorită Facebook-ului şi a Liei Bugnar. Întâmplarea a făcut să mă plimb cu troleul 66, într-o zi nu tocmai plăcută pentru mine, şi în faţa mea să se aşeze o fată de vreo 23-24 ani, care citea de zor o carte şi zâmbea, râdea, lăcrima. Aşa că am tras cu ochiul şi am observat romanul autobiografic „Şoseaua Căţelu 42”. O ştiu! Îmi zic în sinea mea. Trebuie să mi-o cumpăr! Cobor la Teatrul Naţional, mă duc la facultate, îmi iau banii de bursă, trec şi pe la casa de bilete a teatrului, cumpar vreo trei şi apoi merg în direcţia Humanitas Cişmigiu. Căutări peste căutări, toate cărţile îmi făceau cu ochiul, însă aveam doar 30 lei disponibili şi mă rugam să mă încadrez în sumă. Deodată îmi sare în ochi coperta verde şi chipul zâmbitor al autoarei. Este! Momentul adevărului … Întorc cartea să descopăr preţul. Incredibil îmi zic!! Doar 19.90 lei! Dau fuga la casă, o plătesc, mă duc în staţie la 601 şi, cât aştept autobuzul, încep să citesc. Uit chiar să mai cobor la Complexul Grozăveşti. Mă dau jos în Regie și o iau la pas, citind tot drumul. Ajung în cameră şi continui să citesc; nu mă dezbrac, mă arunc direct în pat şi dă-i cu cititul. Mă opresc cu greu mai pe seară, ca să mai stau puţin pe Facebook. Se face noapte şi, înainte să adorm citesc, din nou. A doua zi de-abia aşteptam să plec acasă, deoarece pe tren am cinci ore în care mă puteam bucura de carte. O termin în doua. Şi următoarele trei ore stau şi contemplez.

Realizez că n-am mai cunoscut pe nimeni care să-şi povestească viaţa pe bune, cu atâta încredere în sine şi aşa, cu un charm aparte, încat nu ai cum să nu ajungi să o iubeşti şi să o apreciezi pe autoare. Am îndrăznit şi i-am cerut pe Facebook un autograf atunci când va veni în ţară. Spre marea mea mirare mi-a răspuns la mesaj şi m-a rugat să-i trimit o cerere de prietenie, deoarece ea tocmai fusese blocată de o persoană. Nu vă imaginaţi cât de fericită am putut să fiu. Făceam parte din prietenii ei virtuali.
Alina este genul de persoană directă, care şi-a pus viaţa pe tava fără să-i fie frică de gura „criticilor”, scoţând la lumină întâmplări fericite cât şi triste. Lucruri pe care majoritatea femeilor tind să le ascundă. Nu i-a păsat că poate fi judecată de cititori. Şi-a asumat acest lucru şi tocmai asta m-a făcut s-o ador. Cu toţii avem parte de bune şi rele de la viaţă. Preferăm totuşi să ni le amintim doar pe cele pozitive, iar pe celelalte să le dăm uitării. Însă trecutul face parte, vrem nu vrem, din noi.
Nu are rost să vă povestesc subiectul romanului, pentru asta sunteţi destul de măricei în aşa fel încât să vă cumpăraţi singurei cartea şi să o descoperiţi şi voi, în felul vostru, pe Alina Nedelea.
Pe mine m-a învăţat cum să trec prin situaţiile dificile și să accept loviturile vieţii. Să mă ridic, să strâng din dinţi şi să înjur atunci când cad din nou. Dar să-mi asum căderea. Capul sus şi psihicul tare!

Vă invit să o citiţi, pentru că merită cu adevărat şi vă promit că nu o să o mai lăsaţi din mână decât după ce o terminaţi.Pe Alina vă rog să nu o judecaţi, iar dacă la final v-a fermecat, să ştiţi că este o coadă lungă la autografe!!

 

Foto: Editura All

Redactor: Nicoleta Barbu

Comentarii

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here