„Greșeala oamenilor a fost că niciodată nu s-au priceput să se uite lângă ei. Li s-a părut că, dacă fericirea există, ea trebuie să fie inaccesibilă sau, oricum, foarte greu de atins. Dincolo de orizontul lor.” (Octavian Paler)

 

Subiect al multor filosofi, al nenumartelor filme, al unei infinități de cărți, fericirea este, în fond, subiectul vieții noastre. Folosim acest cuvânt de atât de multe ori, în atât de multe feluri încât uităm, de fapt, ce semnifică.

Soarele răsare în fiecare dimineață. Și totuși, pe noi ne deranjează lumina care nu ne lasă să ne continuăm somnul. Poate ar trebui pur și simplu să ne trezim și să îmbrățișăm razele sale. Să deschidem larg fereastra și să îl lăsăm să ne cuprindă, fericiți că încă îl putem vedea. Se spune că există două moduri de a vedea lumea: ca și cum totul este o minune și că și cum nimic nu e special. Aleg să cred în minuni. Aleg să cred că fiecare secundă care mă umple de măreția ei este o minune. Nu e nimic mai minunat decât să dăruiești fericire în jur. Aceste lucruri simple îți aduc mai mult decât crezi: bucăți de suflet transfigurate în cea mai pură formă a fericirii. Dăruind vei primi, într-adevăr.

Și să nu uităm, bineînțeles ca, oricât de clișeizată ar fi expresia, fericirea vine din tine. Faptul că tu o asumi altcuiva nu este decât propria-ți greșeală. El sau ea nu îți poate da decât o fericire pasageră. Fericirea înseamnă să înțelegi, mai presus de toate, că ești la cârmă propriei vieți, un marinar al unei mari care, deși te îneacă, îți da aer. Apoi, fericirea ta vine din curaj: curajul de a fi cine-ți dictează inima, nu normele sociale ori judecățile eronate ale unor străini. Oh, dar aceste lucruri sunt arhicunoscute, sunt convinsă că toți le-am auzit de nenumărate ori. Sunt, de asemenea, ferm convinsă că avem impresia că le respectăm, dar la o introspecție mai amănunțită știm adevărul: practică ne omoară.

 

Acum du-te în oglindă și privește-te îndelung. Zâmbește, apoi întreabă-te: ,,Sunt fericit?”. Lasă aerul să-ți inunde plămânii. Ce-ți lipsește? Căci sunt ferm convinsă că viața ta este plină de frumos, dar tu te uiți în altă parte, Ai tendința să vezi tot ce nu ai, tot ce îți lipsește. Fă un pas în spate și vezi-ți viață că pe filmul al cărui protagonist ești. Detașat complet nu poți fi, sunt convinsă. Dar cred că vezi că personajul tău are toate motivele să fie fericit. Iar dacă nu le are, ei bine, atunci nu te-ai dat destui pași în spate.

 

fericire_01_0247d91901

 

,,Adevărata fericire nu se descrie, se simte, și se simte cu atât mai mult cu cât poate fi mai puțin descrisă, deoarece ea nu rezultă dintr-o înșiruire de fapte, ci e o stare permanentă. Fericirea n-are semne exterioare; pentru a o putea vedea ar trebui să știi să citești în inima unui om fericit; mulțumirea însă o poți citi din ochi, din ținută, din tonul vorbelor, din mers și pare a se comunica de la sine celui ce-o zărește. Ce te-ar putea oare încălzi mai mult decât să vezi inimile toate deschizându-se să primească razele binefăcătoare ale plăcerii ce străbate în fugă, dar intens, norii vieții?” (Jean-Jacques Rousseau)

 

Sursă fotografie: www.unica.ro