Sesiune și playlist de criză

Disperarea studentului în sesiune: pas cu pas, într-un playlist de criză

Sesiune și playlist de criză

Există o perioadă din an când inimile devin mai deschise, când dragostea plutește în aer și când simți că viața are potențialul unei surprize frumoase… dar ghici ce, acea perioadă nu e luna ianuarie, când toată lumea are sesiune.
În ianuarie, nu numai că trebuie să-ți târâi bocancii prin zăpadă, cu stil și cu mare grijă să nu cazi în nas, dar trebuie, de asemenea, să faci față și sesiunii. Dumnnezeu cu mila dacă ai nenorocul să fii boboc și să fie prima ta traumă în acest sens. I se spune trauma finalului de semestru, în limbajul de specialitate, consacrat în cămin prin creativitatea terminologică a generațiilor anterioare, sau mai simplu, SESIUNEA.
Fiecare are câte o strategie de supraviețuire, dar oricât ai planifica și oricât ai trage de cursul ăla copiat frumos și aranjat în pagină, doar-doar ți-o atrage privirea mai mult de câteva secunde, sunt tensiuni cărora nu le poți rezista.
Toți luptă, toți cad, toți se ridică și toți își promit același lucru: din semestrul viitor… Da, da, le-am auzit pe astea, mi-am repetat aceleași refrene și nu pot să vă ofer acum un leac al productivității, pot doar să vă liniștesc și să vă scap de resentimente.
Panica și lenea reprezintă o reacție cât se poate de firească, urmăriți-le traseul într-un playlist original, de ascultat în momentele dulci de procrastinare.
1. Când ești în pre-sesiune și crezi că ai tot timpul din lume:

2. Oficial, încep examenele. Ți-ai notat în calendar toate termenele limită de predare ale eseurilor finale, amfiteatrele unde vor avea loc examenele scrise și ora exactă la care începe fiecare măcel în parte.
Te simți Houdini, ai sesiunea sub control, ești un geniu organizatoric, totul e aici sus… la mansardă, bine păzit, gata să fie scos la lumină și să orbească…

3. Not really! Se apropie primul examen și tu înveți 5 pagini în 24 de ore.

4. Alertă de gradul 1! Ești în sală, ai foaia în față și simți că materia pe care ai înghesuit-o aseară în neuroni înoată difuz, ca într-un acvariu, ca niște peștișori aurii tare greu de prins. Știi că știi, dar nu mai știi exact ce știi și dacă știi ce trebuie să știi!

5. După experiența neplăcută de la primul examen, simți nevoia să accelerezi ritmul și să înveți bine tare pentru celelalte examene.
Te rățoiești la vecinii de palier să dea muzica mai încet, le spui tuturor cu demnitatea studentului suferind: „învăț, învăț”, dar tu și materialul de curs aveți niște probleme nerezolvate, din trecut, parcă nu simți nevoia să le dezgropi așa că…

6. Mai ai 24 de ore, motoarele turate la maximum, uiți ce înseamnă lenea, capeți superputeri la gândul că o notă mică îți poate aduce diminuarea rațiilor de mâncare primite de acasă. Înveți cât zece în zece ani, înțelegi deodată totul, te lovesc revelații de tot felul și simți un regret dulce-amar că n-ai investit mai mult timp în materia aia.
Tu chiar ești bun la asta! Bun, dar nedormit… scrii ce știi, apoi adormi în pragul ușii amfiteatrului, cu un baton proteic în mână, nedesfăcut încă. Pleoapele ți s-au închis prea devreme ca să mai treci de ambalaj. Lumea te înțelege: „săracul/săraca, e în sesiune puiul!”

7. Ultimul examen. Așa de aproape și totuși atât de departe. Patul pare un vis frumos de care nu mai ai cum să te apropii vreodată, adormi cu capul pe birou, visezi găleți de cafea și un camion de pizza, Silver Church pare undeva departe, în paleozoic și te vezi îngropat în mormane de hârtii scrise mărunt.
Mâine o să fii un om liber, dar până atunci, viitorul tău pare pecetluit.

8. Ai scăpat, dar tot n-ai somn – aștepți notele! Părinții încep să pună întrebări indiscrete, tu speri fie să treci de pragul minim, fie să te califici pentru bursa aia lunară.
Ai niște concerte la care vrei să ajungi în curând, dar na, acum cum o vrea Domnul, mai bagi câte o rugăciune de înduplecare și speri ca profesorul care corectează să fie bântuit de același somn cronic ca tine.

9. Ești bine! Ai terminat, om liber, note bunicele, ai scăpat ca prin urechile acului și deja întrebi în stânga și în dreapta care-s bibliografiile pentru semestrul viitor. Vrei să știi din timp, să nu mai treci prin același chin stupid ca acum. Vrei să fii punctual și perseverent.
Bine spus: vrei. Ceilalți colegi te privesc chiorâș, te cred deja lovit de sindromul excesului de zel post-Katrina.

10. Uiți de toate, sesiunea viitoare e departe, e la vară și tu ai niște treaburi urgente… sunt niște shoturi care așteaptă să fie degustate, niște episoade noi pe care le-ai ignorat, niște cluburi care ți-au pierdut urma și o carte de pe noptieră care țipă după tine, e cartea aia care îți place cu adevărat și căreia, ghici ce, nu trebuie să-i faci fișă de lectură.

Sursă foto: https://unsplash.com

Comentarii

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here