Sesiune, fii blândă cu studentul din anul I

După ce au trecut trei luni de facultate, iată-l pe studentul din anul I față în față cu sesiunea. Nu știm dacă s-a acomodat în totalitate cu facultatea ca să facă față și sesiunii, dar nu l-a întrebat nimeni dacă e pregătit. Așa că, acum, e nevoit să se înarmeze cu multă forță de muncă. Ce-l așteaptă nu prea știe.

De fapt, în aceste trei luni de viață nouă, a auzit o groază de mituri despre sesiune. Parcă e speriat mai tare de ce au zis alții, decât de examenele în sine. În ceea ce urmează, vă fac cunoștință cu miturile despre sesiune, care-l fac pe micul boboc să tremure de frică:

• Ți s-a părut greu bacalaureatul? Sesiunea e de trei ori mai grea! „Oare chiar așa o fi? Dacă se arată atât de grea, nu știu dacă îi voi face față.”
• Faci cu profesorul X? Să știi că e foarte dur, pune note mici! „Nici dacă învăț mult, tot nu mă pot aștepta la note mari?” Nu, e foarte dur. Îți spun eu, sunt în anul II, știu ce vorbesc!
• „Aș vrea să iau minimum opt la toate examenele.” Opt?! Sfântul cinci te așteptă! Cum să te gândești la 8? E o notă extrem de mare. O să te mulțumești doar cu nota de trecere. Aici nu e la școală.
• N-o să apuci să înveți tot. Nici dacă ai vrea. E prea mult și n-o să poți să citești tot, să memorezi, să subliniezi…
• Să vezi, când te pui să înveți, te ia somnul instantaneu. Nu contează cât te străduiești să n-o faci, tot cu gândul la somn o să fii. Într-un final, o să și adormi. După, te plângi că nu ai timp de învățat. Cercul vicios existențial.
• Nu vei reuși să te odihnești suficient, o să arăți ca un monstruleț în căutare de cafea. „Eu nu beau cafea, pot rezista și fără!” N-ai cum, fără cafea nu reușești să înveți. După nu iei examenul. Te previn.
• După sesiune, totul o să ți se pară simplu. Vei fi alt om. Te vei schimba, fie că vrei sau nu. Sesiunea te schimbă.

Sunt nenumărate poveștile despre sesiune. Acestea vin, în special, de la cei care au trecut pragul temător al primei sesiuni. Dar studentul din anul I, ce poate face? Să creadă oare în toate aceste mărturisiri? Cert e că se simte încolțit și nu prea știe ce să mai creadă.

Are de ales între a fi optimist, crezând că va trece cu bine sesiune sau să-i creadă pe alții. Oricum, nu prea știe ce să mai înțeleagă. Speriat tot e. Se vede nevoit să creadă în propriile sale forțe.

Noi îi urăm succes, orice ar fi. Iar dacă se străduiește, va ieși victorios. Iar la anul, cam tot pe timpul ăsta, va speria, la rândul său, pe alții. Mult noroc, drag student de anul I.

sursă foto: tumblr.com