Scrisoare din partea unui licean: Raluca Tăutu

Uitați de “Enigma Otiliei”, secretul Triunghiului Bermudelor sau motivul existenței noastre pe acest pământ. Nehotărâtul și sucitul adolescent a găsit o nouă mare dilemă: ce se face el când crește mare?

Problema e destul de gravă, dacă stai să analizezi. La vârsta de 16 ani nu mai poți pretinde că visezi să devii prințesă sau cel mai cunoscut doctor de pe pământ, cum obișnuiai să le spui adulților când erai copil. Atunci credeai cu tărie că vei bate din palme și aceste visuri se vor îndeplini. Acum îți trebuie un plan concret, fapte care să dovedească că ești hotărât pe calea  aleasă și, desigur, bani pentru studiu.

Dar cum să definitivezi toți pașii când tu nu știi nici ce vei mânca a doua zi la micul dejun? Răspunsul nu ar fi doar gândește-te la ce îți place să faci și la ce ești priceput. Acesta este primul pas, care nu e nici el foarte ușor de stabilit, dar, odată ce ai o idee despre pasiunile tale, poți să mergi mai departe și să experimentezi.

Cred că cel mai bun sfat pentru adolescenții în căutare de carieră este experimentul. Mai întâi trebuie să încerci să te găsești pe tine într-o anumită meserie și după te vei pregăti mult mai ușor pentru ea. Să zicem că vei ști cu ce se mănâncă și te vei simți mai motivat să muncești pentru a ajunge precum acele persoane pe care azi doar le admiri.

Exact pe principiul acesta m-am hotărât să îmi trăiesc viața de liceu. Experimentele mele au constant în diferite voluntariate și cursuri la care am participat. De multe ori nici eu nu am fost sigură că aș vrea să particip, dar de ceva timp încoace mă gândesc la toate deciziile bune pe care le-am luat și încă mă pregătesc să le iau.

Domeniile pe care le-am ales nu au nicio legătură unele cu altele, dar exact acest lucru aș vrea să îl demonstrez. Fiecare dintre noi ar trebui să fie deschis la cât mai multe experiențe noi. Cum ar fi dacă am porni mai des de la premisa că putem face orice dacă vrem? Vom observa pe parcurs unde chiar putem da tot ce avem mai bun și unde nu e chiar specialitatea noastră. În orice caz, câștigătorii suntem tot noi atunci când alegem să ne ridicăm din zona de comfort, din colțul patului cald și al televizorului manipulator. Prin fiecare acțiune pe care o întreprindem acum, eu cred că furăm câte puține trăsături bune de la fiecare om cu care intrăm în contact. Câștigăm experiență și ne lărgim percepțiile. Unde mai pui că și CV-ul nostru iese în câștig?

Personal, am ales să mă înscriu ca redactor la revista școlii pentru că îmi place să scriu. Fac parte din clubul de dezbateri pentru că nu vreau să devină o teroare vorbitul în public. De asemenea, fac voluntariat în cadrul Asociației Shakespeare School, unde predau engleza copiilor. Aici am descoperit o lume cu totul nouă, unde găsesc satisfacție în a-i ajuta pe alții și a dărui fericire unor copii. În ultima perioadă am mers mai des la teatru și sunt foarte hătărâtă să mă înscriu la cursuri de actorie, din care sigur am ce învăța. Ce vreau să devin când voi crește? Încă am convingerea că medic.

Nu pot să pretind că nu mă umflu în pene când oamenii îmi spun că mi-a ieșit un articol bun sau când le mai trimit prietenilor piese de teatru și povești, iar lor le place și sunt surprinși. Cred că atâta timp cât un text nu te plictisește, el și-a atins scopul de a stârni o emoție. Așa aș descrie eu pasiunea mea pentru scris și motivul pentru care fac acest lucru. Dar sunt conștientă că nu am nici talentul și nici nu sunt omul potrivit pentru a-mi face din scris o meserie.

În momentul în care ne găsim mai multe pasiuni cred că trebuie să țintim spre cea mai pragmatică dintre ele și să ne gândim care ne-ar ajuta să ne îndeplinim așteptările legate de viitor. Avem o viață întreagă să ne ocupăm și de pasiunile secundare, care nu trebuie neglijate.

În definitiv, diveristatea și adaptabilitatea au devenit elemente esențiale în zilele noastre și mă întreb cum altfel putem dezvolta aceste calități dacă nu prin experimente. Vă las pe fiecare dintre voi să vă răspundeți și să găsiți întrebarea la veșnica întrebare de adolescent: Eu ce mă fac când cresc mare?

Raluca Tăutu este in clasa a XI-a, Colegiul National Gheorghe Lazar.

Comentarii

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here