Nu știu cum să încep. Nu am mai scris nicio scrisoare Moșului până acum. Mereu a știut ce îmi doresc fără ca eu să îi spun. Și așa cred că trebuie să fie. Pentru mine, Crăciunul e o perioadă în care pur și simplu trebuie să te lași surprins. Dacă încep să îi înșir o mie și una de lucruri pe care le vreau și le mai și primesc, unde mai e farmecul? Unde e magia? Tocmai faptul că nu știi ce primești cadou, ăsta e spiritul Crăciunului pentru mine. E un sentiment pe care nu pot să îl descriu și nici nu vreau, pentru că fiecare îl trăiește în mod diferit. Eu vreau să fac ochii mari, uriași chiar atunci când deschid un cadou de la o persoană dragă mie. Even better. Vreau să văd reacția lor atunci când le dăruiesc un cadou.

Acum, nu mai am cinci ani, nici măcar 10. Și știți ce a amuzant? Eu cred în Moș Crăciun. Pe cuvânt de cercetaș (chiar dacă nu sunt). E trist să nu o faci. OK, poate nu cred în modul ăla convențional la care v-ați aștepta, dar în perioada asta ar trebui ca toți să credem într-un fel sau altul în Moș Crăciun.

Da, să primești cadouri și mai ales să oferi cadouri celor apropiați e cel mai așteptat moment de sărbători. Și ne dorim multe. În copilărie, când mă întrebau prietenii „Tu i-ai scris Moșului?”, iar răspunsul meu era un „Nu.” din ăla firesc, de parcă așa era normal, urma întrebarea „Păi și cum o să știe ce să îți aducă?”. Țin mine că unii dintre ei chiar mi-au arătat scrisorile lor către Moș Crăciun. Erau pe hârtie colorată, scrise migălos și mai vedeai și câte un desen aproape reușit al unui ren sau a unei sănii care fuge, fuge și nimeni nu o ajunge. Știu că suntem în era tehnologiei, în epoca în care abia ce mai putem sta la masă fără să facem o fotografie pentru INSTA. Însă, dacă ar fi să îi scriu Moșului, cam asta i-aş spune:

santa 3

„Dragă Moșule,

Încep prin a-ți mulțumi că în toți acești ani ai știut ce mă face să zâmbesc și să țopăi de bucurie ca un copil care a primit primul lui cadou. Nu o să te mint. M-am gândit la câteva lucruri pe care aș vrea să le găsesc sub brad, dar apoi, când am făcut o recapitulare a ceea ce îmi doresc, am observat că lucrurile materiale erau tot mai jos în lista mea. Sunt și ele impotante într-o oarecare măsură. Dar mi se par că vor să mascheze de fapt lucrurile pe care nu le-am făcut pentru cei din jurul nostru tot anul. Indiferența, graba, munca și altele ne-au împiedicat să fim aproape de cei dragi și cred că din acest motiv de Crăciun toată lumea se agită și se dă peste cap să impresioneze. Aș vrea să nu mai spunem „De Crăciun, fii mai bun!”. Nu. Vreau să fim mai buni tot anul. Nu doar când Coca-Cola ne spune că vine Crăciunul. Haideți să nu lăsăm cadourile să vorbească pentru noi, ci faptele. Da, Moșule, e unul din lucrile pe care le vreau acum de sărbători.

E complicat, știu. Nu cred că vreun cadou se poate compara cu liniștea în familie de sărbători. Știu ce reacții aveam când primeam cadoul de Crăciun. Eram un „copil satelit”. Ai mei abia puteau să mă astâmpere.

oh my eyes

Dar sentimentul pe care îl ai atunci când vii acasă și te vezi cu familia, prietenii pe care nu i-ai văzut de ceva timp și mănânci cele mai bune sărățele în viață (guilty pleasure) nu l-aș da pentru nimic. Nu am cum. Și nu doar atât. Cel puțin eu cu prietenii mei chiar aveam anumite tradiții: mergeam la fiecare în parte să colindăm, împodobeam bradul, puneam muzică pe fundal, nu neapărat Hrușcă, dar ceva ce plăcea la toată lumea. Și după, când mergeam în parc eram prima la rândul de carusele. Cu frică de înălțimi sau nu, acolo eram. Priceless.

Și te mai rog ceva, fă cumva să ningă de Crăciun. Nu de alta, dar nu aș vrea să întârzii. Îmi imaginez că sania merge ceva mai bine pe zădapă decât pe ciment.

pretty please

P.S. : O să găsești prăjiturile și laptele în locul obișnuit.”

HoHoHo!

Voi ce i-ați scrie Moșului?

Sursă foto: tumblr.com

Comentarii

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here