Două premii speciale pentru carierele lor deopotrivă excepționale și îndelungate vor fi acordate scriitorului Radu Cosașu și monteuzei Cristina Ionescu la Gala Premiilor Gopo, cea de-a 14-a ediție, care va avea loc pe 29 iunie, în București.
Despre Radu Cosașu
Remarcabil scriitor, gazetar sportiv și de film, Radu Cosașu s-a născut pe 29 octombrie 1930, în Bacău, într-o familie din mica burghezie evreiască (numele său originar fiind Oscar Rohrlich). Radu Cosașu și-a manifestat talentul literar încă înainte de a împlini 20 de ani, debutând în Revista Elevilor la finalul anilor ‘40, după absolvirea liceului la București.
A urmat un an de studii la Facultatea de Litere (1948-1949). După acesta, a fost recrutat pentru Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” (1952-1953). Originile evreiești și convingerile ideologice l-au adus pe tânărul Radu Cosașu în atenția Securității încă de la începutul anilor ‘50, când unul dintre unchii săi a fost acuzat de spionaj după ce a emigrat din România, și a culminat cu concedierea sa din funcția de corespondent special al Scânteii tineretului, după ce și-a făcut publică opinia despre Revoluția din Ungaria, lansând teoria „adevărului integral” la Congresul Tinerilor Scriitori prin care susținea că misiunea scriitorilor nu este aceea de a ascunde neîmplinirile și greșelile procesului de construcție a socialismului, ci de a le dezvălui.
Activitatea sa profesională
După 12 ani de „șomaj ideologic”, Radu Cosașu a revenit în presă în 1968, ca redactor al revistei Cinema, unde a și lucrat până în 1987, iar în 1972 a publicat volumul intitulat „Viața în filmele de cinema”. De-a lungul activității sale profesionale, a dedicat nenumărate materiale cinemaului în rubricile sale din România literară, Dilema și Dilema veche, și a semnat scenariul producției regizate de Lucian Bratu, ce îi are ca protagoniști pe Margareta Pâslaru și Ștefan Iordache, „Un film cu o fată fermecătoare” (1967).
„Maimuțele personale”, lansat în 1968, este volumul de proză satirică cu care Radu Cosașu s-a afirmat în lumea literară, urmat în perioada 1973-1989 de ciclul de nuvele, în şase volume, intitulat „Supravieţuiri”, reeditat după 1989. Radu Cosașu este autorul a peste 20 de volume. În acestea a adunat articole și eseuri, nuvele autobiografice sau piese de teatru.
A fost, de asemenea, distins cu multiple premii precum:
- Premiul „Ion Creangă” al Academiei (1975)
- Premiul Uniunii Scriitorilor (1971, 1989)
- Premiul Naţional pentru Literatură (2007)
- Premiul de Excelenţă în cadrul Galei „Ioan Chirilă” (2010)
Despre Cristina Ionescu
Respectată de industria cinematografică și iubită de generații întregi de studenți, la a căror formare profesională a contribuit în calitate de profesor universitar doctor la UNATC, monteuza Cristina Ionescu va fi distinsă cu Premiul Special la cea de-a 14-a ediție a Galei Premiilor Gopo.
Născută în 1943 în București, Cristina Ionescu a absolvit Facultatea de Filologie din cadrul
Universităţii Bucureşti (promoţia 1973) și a urmat cursuri post-universitare de montaj la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale”. În 1963 a devenit asistenta de montaj a Yolandei Mîntulescu. În 1974 a început colaborarea cu regizorul Dan Pița, cu care avea să lucreze de-a lungul a 40 de ani la filme precum „Concurs” (1982), „Faleze de nisip” (1983) „Pas în doi” (1985), „Hotel de lux” (1992) sau „Kira Kiralina” (2014). O altă relație profesională recurentă în viața Cristinei Ionescu a fost cea cu Elisabeta Bostan. Printre filmele realizate cu aceasta, numărându-se „Un saltimbanc la Polul Nord” (1984) și „Campioana” (1990).
Filmografia Cristinei Ionescu
Din filmografia Cristinei Ionescu, în care se regăsesc peste 35 de titluri, se remarcă și colaborările cu:
- Igor Cobileanski („La limita de jos a cerului”, 2013)
- Horațiu Mălăele („Nunta mută”, 2008)
- Alexandru Mavrodineanu („Lecția de box”
- 2007), Sinișa Dragin („În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură”, 2001)
- Laurențiu Damian („Drumul câinilor”,1991)
- Nicolae Mărgineanu („Întoarcerea din iad”, 1983)
- Gheorghe Vitanidis („Burebista”, 1980)
Cristina Ionescu a colaborat, de asemenea, cu regizori, operatori de imagine sau monteuri din noile generații. Unii dintre ei sunt chiar foști studenți de-ai săi, precum Cătălin Mitulescu și Marius Panduru, cu care a lucrat la „Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii” (2006) – câștigând Premiul Gopo 2007 pentru „Cel mai bun montaj” – și „Loverboy” (2011), sau Eugen Kelemen, alături de care a semnat montajul filmului „La limita de jos a cerului” (2013), fiind nominalizați la Premiile Gopo 2014 în categoria „Cel mai bun montaj”.
