Pandemia de coronavirus a dat peste cap o lume întreagă, iar școala online a devenit o rutină pentru Generația Z. Obosiți, triști și încărcați peste măsură de multe teme, protagoniștii Generației Z devin din ce în ce mai nemotivați în ceea ce privește școala. Un apel telefonic din partea unei profesoare de limba engleză, în calitate de dirigintă a unei clase a VI-a, avea să ilustreze cum arată școala online prin ochii celor care au crescut cu tehnologia în mână.

  ,,Bună seara, Diana! Îmi cer scuze că te deranjez, însă am o rugăminte la tine.” Așa își începe discursul doamna profesoară, una dintre puținele cadre didactice care se implică masiv nu doar în procesul de educare al copiilor, ci și în a-i înțelege pe aceștia în plan psihologic. Voia să aducă, în fața copiilor săi, mai mulți elevi din anii mai mari, pentru a-i motiva să nu părăsească această luptă la capătul căreia nu se vede luminița. Iar eu eram unul dintre acei elevi mai mari care nu numai că a fost parte a generației care a făcut școala online, ci s-a pregătit și pentru examenul de bacalaureat în regim online. Accept invitația, urmând să aștept ziua în care trebuie să intru la ora online.

După semnalul din partea profesoarei, intru la oră. În momentul acela, realitatea cruntă a școlii online capătă forme din ce în ce mai clare. Doamna profesoară face prezența pe măsură ce intra câte un elev în întâlnire, și le spune să își deschidă camerele, ca să se poată vedea cu toții. Unii le închideau pentru un scurt timp și le redeschideau, pe motiv că încă nu erau schimbați de pijamale sau nu erau pieptănați. Alții își setau fundalul cu diverse teme, probabil pentru a acoperi ceea ce aveau în spatele lor. Erau tăcuți, și toți la fel։ cu fețele aplecate, parcă resemnați pentru o nouă zi în care trebuie să confrunte statul în fața laptopului, fără să se vadă fizic unii cu alții.

,,Vă rog să vă deschideți camerele, cei care puteți, ca să vă pot vedea pe toți, și să vă vedeți și voi între voi. Să fim ca la școală”, rupe tăcerea doamna profesoară.

Doamna profesoară începe să le prezinte activitatea care urma să aibă loc, apoi îmi fac o scurtă prezentare, ca să știe cu cine vor comunica în următoarea oră. Le cer să descrie, într-un cuvânt, ce simt ei când vine vorba de școala online.

Tiana, o fetiță în vârstă de 12 ani, cu părul blond și ochii verzi, este prima care și-a făcut curaj să dea curs discuției.

„Eu sunt tristă pentru că sunt nou-venită în această clasă și nu-mi cunosc colegii. Nu am apucat să ne vedem și fizic, la școală, ci doar în online i-am văzut”, spune cu o voce tristă. Pe chipul profesoarei se poate citi neputința. Mie mi s-a pus un nod în gât și rămân blocată. Cum pot să îi spun că și eu sunt în aceeași situație? Că nici eu nu îmi cunosc colegii, că și eu tot online îi văd?

 Tiana s-a mutat din fosta clasă pentru că, odată cu școala online implementată semestrul trecut al anului școlar anterior, ea nu a mai învățat mare lucru. Profesorii postau teoria pe platforma școlii, dar nu le explicau și la oră. Dar pentru că nu înțelegea mai mereu teoria, Tiana nu își putea face temele. Astfel, Tiana a fost nevoită să ceară ajutorul în altă parte.

,,Unii colegi înțelegeau ce ne predau profesorii, dar asta doar pentru faptul că aveau frați mai mari care știau deja teoria și îi puteau ajuta, sau unul dintre părinți era profesor. Noroc de prietena mea, pentru că mama ei este profesor de matematică, și când nu înțelegeam ceva, îmi explica online.”

Am întrebat-o dacă acum înțelege ceva din orele online, iar răspunsul a fost unul așteptat։

 ,,Da, acum e mai bine cu școala online, dar tot am de suferit pentru că acum, unele noțiuni sunt corelate cu ceea ce am făcut semestrul trecut, adică practic, cu ceea ce eu nu am înțeles. Mă mai ajută colegii atunci când nu înțeleg ceva, dar când nici ei nu știu, așteptăm ora următoare și îl întrebăm pe domnul profesor încă o dată.”

Întrebați care sunt dificultățile pe care le întâmpină la școala online, mulți se îmbulzesc să dea un răspuns, semn că discuția le-a captat atenția.

,,Îmi pierd concentrarea la ore atunci când se mai întrerup profesorii din cauza semnalului prost”, răspunde Luca. Pare a fi pasionat de jocurile video, microfonul special, scaunul și fundalul folosit ca filtru fiind dovada. ,,Nici nu îi pot ruga mereu să reia explicația, pentru că stau cu materia pe loc, și se simt deranjați când le cerem să ne mai spună încă o dată”.

Matei, un băiat blond, creț, cu ochii albaștri, completează ideea colegului său. ,,Mi s-a întâmplat de multe ori să nu înțeleg o explicație pentru că profesorii nu aveau semnalul bun la internet și se întrerupeau.”

Simțind că sunt înțeleși, un băiat mă întreabă cum reușesc să mă motivez să învăț chiar și așa, în regim online, dacă nu cunosc pe nimeni. Toți erau în așteptarea unui răspuns din partea mea, iar doamna profesoară spera că voi reuși să le insuflu mai multă încredere în forțele proprii.

,,Pentru că dacă voi munci, voi ajunge acolo unde îmi doresc. Pentru că știu că toată așteptarea va merita și că nu va dura o veșnicie până îmi voi cunoaște profesorii și colegii. Eu am fost bucuroasă atunci când m-am revăzut cu foștii colegi în ziua examenelor, după ce, subit, ziua de 10 martie a fost ultima zi în care ne-am văzut. Da, au fost momente în care, așa cum ați spus și voi, am obosit. Luam o pauză, apoi o luam de la capăt. Și am reușit. Nu am renunțat nicio secundă pentru visul meu, și la fel trebuie să faceți și voi. Sunteți copii deștepți, în pas cu tehnologia. Nu vă lăsați doborâți de școala online, ci apreciați orice moment în care vă vedeți, chiar și video. În orele de diriginție să depănați amintiri de când erați la școală fizic, chiar dacă deveniți nostalgici. Noi, ca oameni, ne hrănim cu amintirile. Asta motivează să mergem mai departe. Și nu încetați să sperați, să visați! Asta vă face speciali cu adevărat!”.

,,Mulțumim că ne-ai încurajat. Nu mulți profesori ne întreabă cum ne simțim când vine vorba de școala online. Doar vin și predau. Măcar așa suntem și noi auziți.”

Am ieșit din întâlnire, mulțumindu-le că au fost atât de cooperativi. O săptămână mai târziu, doamna profesoară mi-a dat un feedback։ ,,Diana, îți mulțumesc pentru impactul pe care l-ai avut asupra copiilor. Acum sunt mai receptivi la ore.”

Mi-am îndeplinit misiunea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here