După o perioadă plină de examene, orice student își dorește să petreacă o după-amiază agreabilă, de preferabil cu o cafea bună în față, să se relaxeze. Așa a fost și cazul meu. Ceea ce părea o după-amiază anostă, s-a transformat într-una din zilele acelea interesante, când începi să te gândești la viața ta de până acum.

Îți pui tot felul de întrebări cu privire la toate neplăcerile care s-au ivit, însă îți dai seama că, de fapt, ai tot ceea ce îți trebuie pentru vârsta ta. Când vezi, în jur, tot felul de oameni cu probleme adevărate, îți dai seama că nimic din ceea ce ți se întâmplă nu e atât de grav precum pare.

Persoanele care se află într-un scaun cu rotile dau o lecție de viață extrem de importantă, prin simplul fapt că au puterea de a zâmbi. Și o fac zi de zi. În momentul când avem impresia că ne confruntăm cu o situație dificilă, ar trebuie să facem un simplu exercițiu, timp de 10 minute. Să încercăm, de exemplu, să aprindem aragazul cu o singură mână. Abia după aceea vom conștientiza cât e de important să avem două mâini și două picioare de care să ne putem folosi.

Revenind la după-amiaza petrecută în oraș, la un moment dat ceva mi-a stârnit interesul, sau mai bine spus cineva. Era un tânăr, prost îmbrăcat, așezat turcește lângă un coș de gunoi. Adică un om al străzii. Bun, nimic interesant până aici. Cerșetori există la orice colț de stradă, în orice țară. Iar la noi, în România, mai ales în București, sunt nenumărați.

Acel tânăr a primit neașteptat de multe donații, să le spunem așa. Trebuie să spun că în fața lui era un McDonald’s, dar chiar și așa. Mai întâi a primit un sendviș, pe care, evident, l-a mâncat. Apoi o cola, o porție de cartofi prăjiți, ceva mărunțiș. Plus încă multe alte sendvișuri, pe care le-a dosit cu grijă în buzunarul jerpelit al hainei.

Probabil că deja vă imaginați că am înnebunit, dacă am stat și am urmărit cum înfuleca un cerșetor flămând niște sendvișuri de la Mc. Dar ceva mi-a atras atenția, dacă era atât de flămând, de ce nu le-a mâncat pe toate? Ori poate le păstra pentru mai târziu.

Misterul avea în curând să fie deslușit. La o vreme, nu aș ști exact după cât timp, am observat că în jurul lui au apărut alți doi bătrânei. La fel de neîngrijiți și amărâți ca și el. S-au așezat alături, ca în jurul unei mese, inexistente de altfel, și au început să mănânce, cu bucurie, ceea ce tânărul scotea din haină.

Păreau a fi o familie, nu una norocoasă ce-i drept. Dar în clipa respectivă, sunt sigură că erau mult mai senini decât mulți dintre noi. Nu spun că trebuie să ne mulțumim cu puțin în viață, ar fi ipocrit din partea mea. Cei ce mă cunosc și-ar da seama, imediat, că aș minți dacă aș susține asta. Însă, în astfel de momente, îmi dau seama că uneori poate în goana spre ascensiune, ratăm momente simple. Dar care puse cap la cap, pot construi viața noastră.

Despre subiectul cerșetoriei ar fi multe de spus, de dezbătut. De ce sistemul permite ca unii să trăiască pe stradă? Sunt ei cu adevărat în situații difcile ori pur și simplu, sunt leneși din fire și preferă să cerșească, în loc să muncească? Sunt într-adevăr ei beneficiarii banilor câștigați din cerșit sau profită alții, așa zișii pești? Este corect să le dăm câțiva bănuți sau trebuie să îi ignorăm?

Atâtea întrebări care, cel puțin în acest articol, vor rămâne fără răspuns. Prefer să mă limitez la povestioara de mai sus, întrucât consider că m-aș întinde mult prea mult. Și apoi, cine sunt eu ca să stabilesc ce este just și ce nu este ?

sursa foto: www.hotnews.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here