Astăzi este Sfânta zi de 4 iulie, anul Domnului 2013. Pentru noi este doar o zi de muncă, de învăţat, de stat sau de plimbat prin parc. Pentru Statele Unite ale Americii, acestă zi reprezintă începutul incontestabil al unei naţiuni, îndeplinirea unui ţel de mult urmărit. Pe scurt, 4 iulie este Ziua Naţioanală a S.U.A, ziua în care aceastea din urmă şi-au declarat independenţa în faţa atotputernicului Regat al Marii Britanii prin semnarea celui mai important act din istoria recentă: Declaraţia de Independenţă.

Declaraţia de Independenţă a fost un act de sfidare a suveranităţii şi ocupaţiei Britanice în cele 13 colonii din acele timpuri. Conducătorii celor 13 State iniţiale doreau mai mult decât o enclavă bine delimitată de băştinaşi şi soldaţi ai Regatului.

Astfel, pe 4 iulie 1776 a fost adoptată oficial, în Congresul încropit de câţiva oameni curajoşi, Declaraţia de Independenţă, care statua că cele 13 colonii americane (pe atunci în plin război cu armata Britanică) se declară state independente şi faptul că din acel moment nu mai fac parte din regatul Marii Britanii, nu mai sunt un teritoriu colonizat şi controlat de Rege George al III –lea. În schimb, cele 13 state vor forma o uniune şi vor deveni o naţiune numită: Statele Unite ale Americii.

Caţiva oameni au intrat în istorie pentru curajul şi devotamentul de care au dat dovadă când au luat asupra lor sarcina grea de a înfrunta o putere militară, poate cea mai mare din acele timpuri, şi de a merge către independenţă cu preţul vieţii şi riscul unui viitor sumbru, în caz de înfrângere.ar127808195794062

Printre aceşti oameni s-a numărat şi John Adams, (primul vice-preşedinte şi al doilea Preşedinte al Statelor Unite după George Washington), militant activ al independenţei şi promulgării faimosului act care, în fapt turna gaz pe focul războiului, aşa că pe 2 iulie redactarea draftului avea să împingă totul mai departe fără preget şi fără oprire. Adams a convins comitetul să îl aleagă pe Thomas Jefferson să compună draftul original, acesta împreună cu Benjamin Franklin şi alţi trei oameni de bază, au scris draftul documentului după care va fi redactat actul final.

Pentru cei pasionaţi de istorie, am să traduc un fragment dintr-un text scris de însuşi Thomas Jefferson cu privire la „aranjamentul” statelor-colonii avut până la acea vreme cu Imperiul Britanic:

„Crede-mă, dragă Domnule: Nu există în Imperiul Britanic un om care iubeşte cordial o uniune cu Marea Britanie mai mult decât mine. Dar, pe Dumnezeu care m-a făcut, mai bine mor înainte să cedez unei legături cu aşa termeni propuşi de Parlamentul Britanic, şi când zic asta, cred că spun ceea ce gândeşte întreaga Americă.”  – Thomas Jefferson, 29 noiembrie 1775.

Deşi Ziua Independenţei este celebrată pe 4 iulie în Congres, 56 de politicieni au semnat Declaraţia de Independenţă în mod neoficial pe 2 iulie 1776, iar pe 4 iulie actul a fost aprobat de Congres în mod oficial.

Versiunea actului prezentată pe 4 iulie a fost copiată, făcută publică şi tipărită pentru întreaga populaţie.

Textul Declaraţiei stipula anumite drepturi naturale (dreptul la egalitate, la viaţă, la prosperitate) şi drepturi oferite de legislaţie (dreptul de a vota liber, dreptul de se informa, de a purta arme etc. )

Vocea coloniilor striga schimbare, libertate, prosperitate, independenţă faţă de Imperiu şi orice alt Stat, iar dacă ar fi pierdut războiul semnatarii ar fi fost acuzaţi de înaltă trădare şi ar fi fost spânzuraţi, decapitaţi, traşi pe roată şi le-ar fi fost scoase măruntaiele şi date foc.

Ştiu, crud, şi medieval, dar în război era soarta unui continent, evoluţia sau declinul unei civilizaţii, o miză uriaşă.

 

Redactor: Mihăilă Cristian.

Imagine: wikipedia.org

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here