Mă pregătesc să închei cel de-al doilea an în ciclul licență la Academia de Studii Economice, Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică și nu, nu am lucrat nicio zi în viața mea. Ca studentă integralistă convinsă, cu o bursă frumușică, nu am conceput vreodată să mă angajez cu normă întreagă și să pun facultatea într-un plan secundar. Încă din toamna bobociei mele am observat o tendință în rândul colegilor de a se angaja sau de a intenționa măcar să caute un loc de muncă, iar eu nu înțelegeam de unde atâta grabă. Eu stăteam cuminte, în banca mea, căci gândul unor absențe la seminar sau faptul că aș putea să pierd vreo informație prețioasă spusă de profesori erau mai puternice decât perspectiva unui salariu și a independenței financiare. Tot în acea toamnă am devenit membru al Sindicatului Studenților din Cibernetică, organizație pe care astăzi o conduc din poziția de președinte și care îmi „răpește” aproape tot timpul pe care nu-l petrec prin săli de curs și seminar. M-am schimbat, nu mai sunt studenta speriată din anul întâi, care nu are curaj să chiulească de la curs, ci studenta care merge cu drag la școală și preferă să participe la proiecte, conferințe și dezbateri pe teme (culmea) educaționale atunci când are ocazia.
În tot acest timp, am încercat să îi înțeleg pe colegii mei care activau deja pe piața muncii (îi excludem pe cei cu situații financiare precare, ce sunt forțați să muncească). Multe din posturile ocupate de colegii respectivi nu erau unele din care se puteau obține cunoștințe deosebite, sau nu se potriveau cu profilul facultății noastre. Oamenii, networking-ul, acesta să fie motivul pentru care preferau să lucreze? Puțin probabil. Cu toată că intuiam răspunsul, nu eram pe deplin conștientă de sensul lui: cu toții căutau cuvântul de aur în fața angajatorului: experiența. Mai bine zis, un CV stufos, impresionant, cu multe locuri de muncă. Experiența-tot ceea ce ai nevoie pentru a fi sigur că angajatorul te va primi cu brațele deschise, fără prea multe întrebări.
De unde pornește acest fenomen? Din presiunea oarecum absurdă a unor angajatori de a cere unui proaspăt absolvent experiență, ce se poate aduna doar în ani de practică. Astfel, studenții decid să se conformeze la cerințele pieții și să se angajeze încă din facultate. Ce îi interesează, în fapt, pe angajatori și ce își doresc de la noi, studenții? Cum cuantifică valoarea noastră? Este evident că nu în rezultatele obținute în sesiune, participările la sesiunile de comunicări științifice sau alte activități extra-curriculare, căci nu ai avea timp de așa ceva dacă ai munci. Să înțeleg că angajatorii nu dau doi bani pe învățământul din România? Se pare că în companiile de tip corporate există o tendință din partea angajaților mai vechi de a le spune absolvenților că facultatea nu este importantă, că timpul pierdut cu ea este inutil, pentru că tocmai ei s-au angajat din timpul facultății și uite ce măreți sunt acum. Tot ei spun că la serviciu nu se aplică nimic învățat în timpul facultății și că trebuie să te bazezi pe training-uri specializate oferite de companie, căci ele te pregătesc cu adevărat.
Refuz să mă încred în cuvintele lor și, deși sunt perfect conștientă că sistemul educațional din țară scârțâie și avem nevoie de reforme puternice pentru a izbuti, nu concep cum ne îndreptăm către o direcție mai bună practicând absenteismul. Mai susține cineva integralismul? Mai susține cineva performanța în educație? Munca de 8 ore pe zi pentru un tânăr de 20 de ani este ceea ce îl definește cu adevărat?
Până acum am refuzat două oferte de angajare, spunând, în sinea mea, că am toată viața înainte să muncesc și prefer să cresc frumos în anii facultății, să accept provocări și să încerc să fiu eu schimbarea pe care vreau să o văd în lume. Nu regret nimic și sunt încrezătoare că după ce voi fi declarată absolventă îmi voi găsi și un loc de muncă, îmi voi croi și o carieră așa cum îmi doresc și mă voi mândri și cu tot ceea ce am realizat în trei ani de facultate, nu doar pentru mine, ci și pentru cei care au crezut în mine.
Sursă poze:
telegraph.co.uk
quickmeme.com
blogs.cardiff.ac.uk
