Ce este un SSD?
SSD reprezintă o abreviere de la solid-state drive. Un solid-state drive, expresie din limba engleză cu traducere liberă „unitate cu cipuri”, este un dispozitiv de stocare a datelor care folosește memorii cu semiconductori, construite pe baza studiilor de fizica stării solide. SSD-urile se deosebesc de unitățile cu discuri dure clasice, HDD, care sunt dispozitive electromecanice cu discuri aflate în mișcare, prin faptul că SSD-urile folosesc numai microcipuri care rețin datele în memorii nevolatile, fără să aibă părți mobile. Un mare avantaj al memoriilor nevolatile este acela că prin dispariția tensiunii de alimentare nu se pierde conținutul.
Compania japoneză Plextor era recunoscută în urmă cu aproximativ un deceniu datorită calității unităților optice CD-ROM sau CD-RW. În ultimii ani, cei de la Plextor s-au reorientat și au intrat și pe piața SSD-urilor, dar produc în continuare și unități optice.
Vom vorbi astăzi despre modelul Plextor M5 Pro, un SSD cu o capacitate de 128 GB. Acesta are doar 70 grame și doar 7 mm grosime.
Review
Platformă de testare
Am ocazia să testez acest SSD, astfel încât l-am introdus în unitatea sistemului meu Desktop. Exceptând SSD-ul, configurația calculatorului este următoarea: procesor Intel Core 2 Duo E7200 (2 nuclee, fiecare are o frecvență maximă de 2,53 GHz; cache 3 MB Level 2), memorie RAM 2 GB OCZ (2 X 1GB DDR2 Kit, cu o frecvență de 800 MHz), placă video ATI Radeon 2600 XT (512 MB, DDR2, 128 Bit), Hard Disk Seagate Barracuda 500 GB (7200 rpm, interfață SATA-II). Sursa a fost integrată de la început în carcasă și are o putere de 550 W, iar unitatea optică este de tip DVD+RW/DVD-RW/DVD-RAM, produs de Hitachi-LG. Am achiziționat acest sistem în urmă cu aproximativ 5 ani și jumătate.
Sistemul de operare este Windows Professional Service Pack 1 pe 32 biți.
Programe de testat SSD
Voi testa SSD-ul mai întâi cu ajutorul a două programe speciale, destinate testării SSD-urilor.
Primul este CrystalDiskMark. Acesta este bun atât pentru testarea unui HDD, cât și a unui SSD, dar și pentru viteza de transfer a unui Memory Stick conectat prin USB. Acest program face testarea pe partiție, astfel încât voi testa fiecare dintre cele două partiții pe care le-am creat pe SSD. În plus, voi testa și cele trei partiții ale HDD-ului pentru a vedea diferențele, între timp toate aplicațiile vor fi oprite.
În urma testării cu CrystalDiskMark, se observă diferențe mari între vitezele obținute de HDD și cele ale SSD-ului. De la viteze de transfer maxime cu valori de 76 MB/s în cazul hard disk-ului ajungem la 249 MB/s pentru SSD. Acest test ne indică faptul că pe același sistem, cu cele două unități de stocare montate simultan, SSD-ul este de peste 3 ori mai rapid decât HDD-ul. Dar în cazul fișierelor 4K diferența de viteză este uriașă, chiar dacă vitezele sunt mai mici în cadrul ambelor unități de stocare. Spre exemplu, la scriere, hard disk-ul nu poate depăși 1 MB/s, în timp ce SSD-ul ajunge la viteze de 50 MB/s. Practic, este de peste 50 ori mai rapid în acest caz.
Înainte de a compara și manual, cu ajutorul unor copieri de fișiere, am testat SSD-ul cu ajutorul unui program de Benchmark destinat strict SSD-urilor și anume AS SSD Benchmark. Rezultatele sunt puțin mai slabe per ansamblu, dar sunt apropiate ca valoare.
M-am gândit să testez viteza de transfer a fișierelor din mai multe partiții ale HDD sau SSD pentru a putea face diferența. Am început prin a copia o mare parte din volumul de fișiere din partiția D în partiția E, ambele aparținând hard disk-ului. Nu am fost deloc inspirat, pentru niște rezultate bune, am ales să copiez un total de 61 GB. A durat 45 minute (!), mai exact 44:47. Rezultă o viteză de aproximativ 22,6 MB/s. Să presupunem că din punct de vedere al timpului de așteptare, asta a fost partea cea mai grea. Să vedem cât va dura transferul din partiția E într-una din cele două partiții ale SSD-ului.
Transferul din E: (HDD) în H: (SSD) a durat 17 minute și 48 secunde, timp în care am transferat cei 61 GB. Singura problema este că va trebui să transfer din partiția H în G, ambele ale SSD-ului, o cantitate mai mică, deoarece partitia G are o capacitate de doar 48,8 GB, iar H are 70,4 GB, nu mi-am dat seama când am hotărât să transfer cei 61 GB. Să revenim la ultimul transfer realizat. O viteză medie de 57,1 MB/s. De aproximativ 2,5 ori mai rapid s-a realizat transferul din hard disk în SSD comparativ cu cel de pe o partiție pe alta a hard-ului.
Ultimul transfer a durat 6 minute și 10 secunde și a implicat copierea fișierelor din H în G, ambele partiții aparținând SSD-ului. Am transferat însă doar 37,1 GB din volumul precedent. Rezultă o viteză medie de 100,3 MB/s. Cu 75% mai rapid față de transferul HDD – SSD și de aproape 4,5 ori mai rapid față de transferul intern între partițiile hard-ului.
Concluzie
Cu o viteză specificată de scriere de 330 MB/s și de citire de 540 MB/s, Plextor M5 Pro este un SSD foarte rapid. Viteza maximă obținută de mine cu ajutorul celor două aplicații este la citire, cum era de așteptat. Totuși, este cam mică, 249 MB/s. Înclin să cred că factorii care au contribuit la aceste rezultate sunt următorii: firele de conexiune prin care am legat SSD-ul la placa de bază sunt cam lente, deoarece modelul plăcii de bază este vechi, iar sistemul este destul de uzat și nu are o configurație prea bună comparativ cu piața din prezent.
Acest SSD are un design plăcut, calitatea materialelor pare foarte bună, este compact și ușor, datorită aluminiului care ocupă o bună parte din volumul acestuia, în mod special la suprafață.
Datorită faptului că în urma testării, SSD-ul este de 4 ori mai rapid decât hard disk-ul, pot spune că acest lucru contează foarte mult. Sunt mulțumit de acest produs, care își are un binemeritat loc într-un laptop. Și de ce nu, și într-o unitate desktop.
Produsul il gasiti pe site-ul partenerilor likeit.ro