Performanța, ambiția și visul l-au determinat pe Radu Zernoveanu să frecventeze un program de studii în afară: a ales America, una dintre cele mai îndepărtate dar și mai atrăgătoare destinații de studii. Actual student la prestigioasa Universitate Vanderbilt din Nashville, Tennessee, Radu a fost conștient de ceea ce înseamnă educația și a luat decizia care i-a așezat viața pe un alt făgaș, altul decât cel pe care l-ar fi urmat rămânând să studieze în țară.

1. Când a prins contur ideea de a studia în SUA?

Totul a început când eu eram în clasa a II-a, iar mama mea a văzut că am un talent la matematică. Din acel moment, ea a început să lucreze cu mine la matematică și am ajuns să merg la toate concursurile disponibile pentru clasele primare. De aici, ea a început să viseze ca eu să ajung la universitate în Statele Unite și a continuat să facă tot ce putea pentru a mă îndrepta pe un drum care să îmi faciliteze această alegere.

Începând cu clasa a V-a, când am intrat la Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu”, ajuns într-un colectiv în care cu toții eram pasionați de performanța în matematică și informatică, am început să am contact și cu colegii mai mari, care terminaseră școala și ajunseseră la universități prestigioase sau cu cei din anii terminali de liceu, care se pregăteau intens pentru selecții în afara țării. Din acel moment și ajungând la Liceul Internațional de Informatică din București, unde întreg colectivul era axat pe performanță, drumul a devenit foarte limpede – visul mi s-a însămânțat, iar efortul a devenit clar direcționat. Am continuat prin a participa la olimpiade și concursuri locale, naționale și internaționale la informatică, iar performanța și-a urmat drumul, care, de altfel, este parcurs de majoritatea olimpicilor internaționali.
radu1

 2. Cum a fost începutul de drum? Ce a însemnat schimbarea de țară, de persoanele cu care erai obișnuit, de limba în care vorbeai acasă?

Țin minte primele trei luni ca fiind un amalgam de sentimente și trăiri. Pe de o parte, totul era nou, iar eu priveam această unică experiență cu un entuziasm debordant și extrem de optimist. Vanderbilt a făcut o treabă absolut excelentă în a ma integra în noua cultură și în noul colectiv. Prima lună a avut evenimente în cascada menită să te oblige să cunoști lume, să îți formezi un grup de prieteni și să te adaptezi la noul sistem. În același timp, țin minte cum mă gândeam că această experiență este diferită în totalitate de tot ceea ce înseamnă cunoscut și zona de confort. Limba pe care o vorbeam, camera în care dormeam, persoanele cu care socializam, cultura, sistemul de învățământ, țara în care eram și chiar și clima, erau toate complet diferite de tot ceea ce cunoscusem eu până în acel moment. Toate acestea si-au aratat colții în momente diferite ale inițierii mele în această experiență…

Cele mai grele momente au venit odată cu examenele finale ale primului semestru, când am trecut prin stres cum nu mai trecusem în toate cele peste 250 de competiții, concursuri și olimpiade la care luasem parte. Aceste momente și-au arătat greutatea prin faptul că, în contrast cu ceea ce fusese înainte, întreaga responsabilitate îmi revenea mie, pentru a obține succesul. Pana atunci eram întotdeauna increzător că îi am pe părinții mei, care mă vor împinge de la spate să depun efortul necesar și să obțin rezultatele pe care mi le doream. Suntem obișnuiți să ne bazam pe părinții noștri, dar importanța acestui sprijin o realizăm în momentul în care suntem nevoiți să ne sprijinim singuri: în America eram pe propriile picioare și deși aveam sprijinul de acasă, totul era în responsabilitatea mea. În cele din urmă însă, trecând peste această perioadă, am prins încredere și pot spune că, deși a fost un început de drum plin de probe inițiatice, a fost și unul extrem de frumos, care m-a introdus în viața pe care o am acum.

3. Care sunt oportunitățile pe care le oferă sistemul de învățământ american?

Chiar nu aș putea să enumăr toate oportunitățile oferite de sistemul american pentru că acestea depind foarte mult de fiecare persoană în parte. Ca generalitate însă, consider că cel mai mare avantaj pe care îl oferă sistemul de învățământ american este acela de ghidare în viața profesională. În primii doi ani de facultate, oricine își poate schimba major-ul (licența pe care o va primi la absolvire). În această perioadă, studenții sunt sfătuiți să își ia cursuri cât mai diverse, pentru a descoperi ceea ce li se potrivește. Eu sunt chiar unul dintre cei care au beneficiat la maximum de această oportunitate. În primul an, eu mi-am declarat ca licență Științe Cognitive, dar luând cursuri din mai multe domenii, am descoperit că vreau să fac licența pe Dezvoltare Umană și Organizațională.

Pe lângă asta, sistemul american este unul foarte deschis, care facilitează oportunități de networking. Acestea se dovedesc extrem de valoroase pentru cei care își caută internship-uri sau locuri de muncă după absolvire. De altfel, în primăvara acestui an, eu am avut un internship de care am făcut rost prin networking-ul realizat în universitate.

Punând la o parte aceste oportunități generale, eu încurajez orice student să fie deschis la oportunități, pentru că acest sistem chiar le poate oferi pe toate. De exemplu, doi dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt profesori, cu care am avut plăcerea să lucrez chiar în companiile lor. Avem o relație foarte specială, care nu este de genul student-profesor, ci prieten-prieten.

4. Pe ce se clădește relația profesor-elev, construită în facultățile americane?

Așa cum începusem să menționez mai sus, relațiile pot ajunge să fie extrem de apropiate. Desigur, poți avea profesori de toate tipurile. În cei 3 ani petrecuți la Vanderbilt am avut un singur profesor cu care chiar nu m-am înțeles așa cum aș fi dorit. În rest, toate relațiile au fost la nivel cel puțin profesional și de respect de cel mai înalt nivel – dar un respect care nu este direcționat numai pe orientarea elev-profesor, ci este valabil și invers. În acest sistem, efectiv profesorii sunt acolo pentru studenți și pentru a-i ajuta pe aceștia cu tot ceea ce pot ei. Din acest motiv, relațiile pot ajunge să fie extrem de apropiate și se pot naște oportunități de viitor.

5. Ce înseamnă America din punct de vedere financiar? Ce costuri ai ca student și care sunt sursele tale de venit?

Deși sistemul de învățământ american este cu siguranță unul dintre cele mai scumpe din lume, cei care aud de costurile din Statele Unite nu trebuie să fie descurajați. Un an de învățământ în America variază oriunde intre $40.000 si $65.000 pe an, iar acest cost este în creștere în fiecare an. La Vanderbilt, de exemplu, anul universitar costă aprox. $63,000 pe an. În același timp, universitățile prestigioase din Statele Unite au extrem de multe variante de ajutor financiar. La mine la universitate 60% dintre studenți beneficiază de aceste ajutoare, care pot varia de la câteva sute de dolari, până la ajutor financiar total, în care studentul nu trebuie să plătească nimic – acest lucru depinde foarte tare de situația financiară a părinților. Cu alte cuvinte, dacă o universitate de top din America își dorește un student, nici nu contează situația financiară a acestuia. Din aceste motive, deși admiterea în SUA este extrem de grea, motivele financiare nu trebuie să reprezinte un obstacol pentru cei care își doresc să aplice.

6. În ce alte activități, pe lângă facultate, mai ești implicat?

Am fost implicat pentru 2 ani și jumatate in Liga Studenților Români din Străinătate, organizație care nu a ținut de facultate. Pe lângă aceasta, am creat o organizație la Vanderbilt care s-a numit Brighter Skies și care se ocupă cu campanii pentru mediatizarea gravității problemei de trafic sexual atât în Statele Unite, cât și în lume în general. Sunt și membru în clubul de Kung Fu al universității.

La orice universitate în SUA sunt o mulțime de cluburi care satisfac orice interes al studenților. Mai mult, dacă nu există un club pentru un anumit domeniu, oricine poate să creeze un club nou, dacă reușește să strângă minim 5-6 membri. Din aceste motive, Vanderbilt are câteva sute de cluburi care variază de la sport, organizații umanitare, academice,  la cele religioase, etc.

7. Ce îți lipsește cel mai mult din România? Te gândești să te întorci definitiv în țară?

Aproape orice persoană, oricât de aventuroasă ar fi, are o zonă de confort care ține de realismul cunoscutului și familiarului. Pe lângă răspunsurile absolut clișeice, dar care sunt 100% adevărate și țin de dorul de familie, prieteni, locurile dragi si cunoscute, tradițiile românești, etc., mai este vorba și de o zonă de confort care ține de apartenența la societatea în care m-am născut și în care am crescut. Deși cu siguranță anumite cutume ale aceleiași societăți sunt motivele principale ale plecării mele, ar fi ipocrit din partea mea să nu admit că în România ma simt cel mai confortabil din punct de vedere emoțional și de apartenență – cel puțin deocamdată. Deși m-am adaptat perfect în Statele Unite și îmi văd trasând un viitor limpede acolo, în acest moment aici, în România, este „acasă” pentru mine.

Legat de viitor, numai timpul poate răspunde întrebării dacă mă întorc în țară. Nu vreau și nu pot să dau un răspuns definitiv, pentru că în acest moment sunt într-o perioadă a vieții mele în care mi se creează viitorul din punct de vedere profesional, iar oportunitățile apar zi de zi. Desigur, mi-ar plăcea enorm să existe oportunități viabile, care să îmi asigure întoarcerea în țară, dar realist vorbind, nu cred că acestea se vor materializa curând, cel puțin nu în comparație cu cele care îmi sunt deja oferite în Statele Unite. Urmărind un traseu pe termen lung însă, eu prevăd o viață duală pe care o voi avea, ținând cont de faptul că rădăcinile mele sunt în România și îmi doresc să mă întorc în țară. Cine știe?! Poate la bătrânețe, poate mai repede? Nu ma grăbesc să aflu răspunsul pentru că fiecare pas este important și consider că trebuie savurat.

8. Ce diferență majoră există între România și SUA, în ceea ce privește oamenii?

Cea mai mare diferență pe care am putut-o eu sesiza ține de tipul diferit de socializare. În Statele Unite există o cultură a pragmatismului, lucru care le-a și asigurat succesul pe plan internațional, care afectează toate dimensiunile societății. Această cultură imprimă un anumit individualism al cetățeanului, exprimat printr-o socializare superficială. Acolo, în comparație cu România, oamenii sunt mai deschiși și socializează mai ușor la nivel superficial, dar în același timp, această socializare este una mai greoaie, dacă luăm în calcul profunzimea ei. La noi este mai ușor să identifici care sunt prietenii adevărați, față de cei care sunt doar circumstanțe sociale. În SUA, majoritatea oamenilor sunt foarte deschiși și folosesc cuvinte mărețe, grandioase – o altă caracteristică reprezentativă a societății americane, dar acestea pot fi interpretate de un străin ca fiind fără substanță. Acolo o persoană are foarte mulți cunoscuți, deși îi numește prieteni, dar în realitate sunt puțini cei care sunt cu adevărat prieteni – și chiar și când consideri o persoană ca fiind prieten, există un anumit grad de individualism. Ambele societăți au avantaje și dezavantaje din acest punct de vedere; nu există bine și rau, dar, ca străin, această diferență poate afecta adaptarea la noul stil.

radu2n

9. De ce ar aplica un tânăr la o oportunitate de studii în afară și ce ar trebui să știe înainte să plece?

Cel mai important avantaj al studiilor în afara este deschiderea. Orice persoană are într-o oarecare măsură orizontul limitat. Singura șansă să vezi mai departe de orizont este să împingi limitele acestui orizont. Indiferent de planurile de viitor, studiul în afara acordă oportunități suplimentare. Un student care se află la o universitate în străinătate se poate întoarce oricând în țară. Pe lângă aceasta, are șansa să își creeze deschideri noi acolo unde studiază sau poate chiar în alte țări. Invers, șansele sunt mult mai îngrădite. Iar din punct de vedere al calității, sistemul de învățământ american este net superior celui românesc în acest moment. În Top 1000 cele mai bune universități din lume, România nu are nicio facultate.

Pentru cine dorește să aplice în străinătate sau doar cochetează cu această idee, voi încerca să mă adresez direct:

Este important de știut că aplicațiile sunt foarte grele și necesită mult timp – minim 2 ani (cel puțin pentru SUA). Sfatul meu este ca cei care aplică să ia legătura cu cei care au trecut prin acest proces și se află în străinătate. Este un proces foarte complex și oricine ar avea nevoie de îndrumare. Pe lângă asta, este foarte important ca aplicantul să aibă un CV foarte puternic. Rezultate excepționale, medalii și premii la concursuri și olimpiade sunt extrem de recomandate, dar sunt și exemple de persoane care au CV-uri impresionante și fără aceste rezultate. Așadar, dacă un aplicant are rezultate care ies în evidență, acestea vor ajuta, dar un CV nu înseamnă numai olimpiade. Personal, în urma unei conversații pe care am avut-o cu cel care m-a admis, am înțeles că eu am fost acceptat pentru CV-ul meu ca imagine generală. La această imagine generală au contribuit rezultatele la concursuri și olimpiade, voluntariat, rezultate școlare, activități în care am fost implicat, seminarii pe care le-am susținut, etc. Ulterior, adaptarea nu este foarte ușoară. Se schimbă întreg colectivul, limba, țara, obiceiurile.

În concluzie, este grea aplicația, este grea adaptarea, este greu cu sentimentul de apartenență. Plecatul la studii în străinătate este greu. Dar nimic nu se compară cu trecerea peste aceste obstacole și obținerea unei cariere într-o zonă care ne și face plăcere. Fiecare experiență este diferită, dar un lucru este sigur: studiul în afară oferă mai multe oportunități! Studiul în afara oferă o mai mare deschidere! În fond și la urma urmei, tot ceea ce este bun se obține cu efort și dedicare. Poate această sintagmă este îngrădită ca valoare aici, unde succesul material și obținerea puterii sunt deseori corelate cu compromisuri morale, dar chiar și aici există o licărire de speranță că lucrurile nu vor mai sta la fel, iar valorile morale se vor răsturna spre o direcție mai dreaptă. Oricât ar fi de greu cu aplicația, cu adaptarea, totul merită!

radu4n

Sursa foto: arhiva personală

 

 

Comentarii

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here