Scriitor și analist, intelectual și împătimit de fotbal, ironic și sentimental, Radu Paraschivescu este autorul unor cărți de mare succes, care abundă în ironii fine: “Dintre sute de clișee”, “Ghidul nesimțitului”, “Fi-ne tranziția ușoară”, “Mi-e rau la cap, mă doare mintea”.  Scriitura lui Radu Paraschivescu este persiflantă și coerentă, reconfortantă și tăioasă. Apărută la editura Humanitas în 2009, în colecția “Râsul Lumii”, cartea “Dintre sute de clișee – Așchii dintr-o limbă tare” prezintă nocivul clișeului – o “boală cu transmitere textuală”.

Radu-Paraschivescu

 Despre ce a scris Radu Paraschivescu în volumul numit mai sus? Despre “limba română cu fixativ”, “cocoloașe lexicale”, “detergent verbal”, “emisii vide”, “inerție frazeologică” și “conservă verbală”, adică despre clișeu. “Dintre sute de clişee” este rezultatul unei exasperări care nu mai poate fi ţinută sub control. Radu Paraschivescu adună câteva zeci de clişee şi le supune tratamentului ironic. Cartea lui e un minidicţionar al lucrurilor spuse de prea multe ori și se vrea a fi un bobârnac peste nasul celor care trec prin viaţă murmurând „Viaţa merge înainte“, „Speranţa moare ultima“. “Româna cu fixativ e acea limbă a platitudinilor, banalităţilor de care nu ne putem desprinde”, consideră scriitorul, înfuriat de torţionarii limbii române – „gargaragii, agramaţi, semidocţi, demagogi şi lozincarzi”. Limbajul nostru abundă de clişee, de imagini prefabricate şi folosite mecanic.

De câte ori nu am auzit la radio, la televizor sau n-am citit în ziare propoziţiile: „Iată un roman pe care nu poţi să-l laşi din mână”, „Bucureştenii au luat cu asalt supermarketurile încă de la primele ore ale dimineţii.” sau „Apele dezlănţuite le-au răpit oamenilor agoniseala de-o viaţă”? Scriitorul amendează din nou, în mod sarcastic, limba noastră şablonardă „cea de toate zilele”. Ideile lui iscă zâmbete, frazele provoacă hohote de ras.

Rar ţi-e dat să deschizi un ziar şi să nu găseşti formule bătătorite până la nevroză. Puţini sunt cei care apar la televizor şi nu te îndeamnă să-ţi pliezi urechile. Până şi copertele de carte au devenit spaţii ale exprimării clişeizate. În plin şantier democratic, când totul e de făcut şi de refăcut, în lumea libertăţilor fără graniţe, în spaţiul exceselor de tot felul, oamenii preferă să vorbească la indigo. Bont, fără nuanţă şi stil. În clişee. Acceptând o matriţare care-i dezonorează şi face din ei victima docilă a inerţiei.

Radu Paraschivescu este agasat că nu mai scăpăm de ghiocelul care e „vestitorul primăverii”, de săritorii din sporturile de iarnă prezentaţi drept „icari moderni ai schiurilor”, de Eminescu-„poetul nepereche” sau de Revelionul- „noaptea dintre ani”. Autorul spune că “Dintre sute de clișee” e doar un comentariu ironic despre un lucru pe care mulți l-au pierdut: plăcerea de a fructifica tonurile și culorile limbii în care ai prins cheag.”