Cum se face promovarea de carte pe social media? Prin booktube şi bookstagram. Acestea reprezintă două comunităţi online ale creatorilor de pe youtube şi instagram care transmit informaţii despre cărţi de mai multe tipuri. Aceştia fie fac recenzii, fie îşi împărtăşesc părerea despre anumite cărţi sau fac promovare de carte.
Ariana are o pagină de instagram numită „Recenzia din pauza de cafea” unde îşi exprimă părerile despre cărţile pe care le citeşte, cu aproximativ 3000 de urmăritori cu o medie de vârstă de 19-27 ani. Irina Stoica – „Irina Citeşte” este prezentă pe youtube şi instagram de mai mulţi ani, de când exista doar „o mână de oameni, maxim 10”.
În ciuda statisticilor şi a concepţiei conform căreia românii nu citesc, pentru Irina nu există oameni care nu citesc, fiind mereu înconjurată de iubitori de carte: „Am intrat în această bulă şi am rămas în ea.”
Ea urmăream în special booktube-ul din UK, acum aproximativ zece ani, care transmitea o energie molipsitoare – „Lumea făcea lucruri împreună – cluburi de carte, interviuri cu autori, vizite la târgurile de carte. La noi erau la modă blogurile despre cărţi, dar eu nu îmi găseam vocea în scris. Ce gândeam când m-am apucat era că dacă ar fi 50 de oameni care s-ar uita, ar fi mare lucru.”.
Irina defineşte diferenţa dintre Instagram şi youtube astfel: „Numeric, Instagram şi tiktok sunt mai populare. Instagram şi youtube sunt foarte diferite. Lucrurile se întâmplă foarte repede pe instagram şi tiktok, cu mesaj rapid şi ţintit, despre ce îţi place şi ce nu. Totodată, promovarea eficientă presupune să fii prezent toată ziua.
În comunitatea de youtube e un conţinut complet, nu doar când e vorba de cărţi. Îţi exprimi părerile în detaliu. Se obţin lucruri diferite de la ele şi nu se pot compara. Ideal ar fi să se facă amândouă. Construieşti lume pe instagram şi apoi îţi aduci urmăritorii pe youtube pentru discuţii complete despre cărţi.”
Ariana a început să posteze despre cărţi pe instagram când şi-a dat seama că se simt mult mai bine postând despre cărţi pe social media decât postând lucruri obişnuite şi nu se consideră neapărat un bookstagramer, întrucât se diferenţiază de această comunitate prin anumite lcururi: „Eu sunt conştientă că viaţa nu este numai despre cărţi şi nu tratez cărţile ca pe bibelouri. Eu îndoi colţuri ale paginilor, rup cotorul.”
Promovarea de carte
Odată cu răspândirea utilizatorilor de social media în ultimii ani, au crescut şi aceste două comunităţi. În acest context, editurile încearcă de atunci să aducă lumea fizică a cărților în mediul online, spre a fi la îndemână atât consumatorilor, cât și celor curioși. Această colaborare porneşte în general de la editură, care îşi alege conturi de bookstagram pe care le trimite, pentru că bookstagramerii sunt cei mai activi, dar se face şi invers câteodată. Atât Irina, cât şi Ariana menţionează că este important ca oamenii să promoveze lucruri pe care chiar le citesc.
„Într-un timp editurile trimiteau orice de dragul de a scoate cărţile în lume şi oamenii primeau orice. Acum e mai nişat. Sunt edituri care au înţeles că instagramul e foarte eficient pentru promovarea de carte şi care trimit ce trebuie cui trebuie. La mine nu ajung cărţi SF pentru că se ştie că nu citesc. Se merge mult pe zona de bookstagram acum. Dar e important să fii autentic, să nu ceri cărţi de la autori doar de dragul de a primi. Şi autorii români dau mesaje direct către bookstagram, Radu Găvan fiind unul dintre ei”, spune Irina.
Au crescut vânzările de carte odată cu evoluţia promovării pe social media?
Irina este convinsă de efectul benefic al promovării pe social media, luând ca studiu de caz editura Storia, o editură ale cărei cărţi aparţin în general genului Young Adult, creat în mod special pentru adolescenţi: „Când i-am cunoscut eu, aveau un titlu şi nu aveau adresă instituţională, iar acum sunt printre cei mai mari jucători de pe piaţă. Sunt convinsă că dacă apăreau acum 10 ani, nu aveau succesul ăsta, pentru că acum cadrul a fost creat perfect pentru ei – şi-au găsit atât de bine nişa de oameni care promovează aceste cărţi atât de bine; de parcă ei le-au scris. Deci, clar, la adolescenţi cred că vânzările au crescut.
În rest, nu sunt foarte singură, pentru că, din păcate, nu sunt foarte mulţi şi foarte activi cei care promovează altfel de literatură înafară de Young Adult (YA), pentru că majoritatea creatorilor de conţinut sunt adolescenţi. Şi noi, cei de vârsta mea care au început odată cu mine citeam şi promovam YA la început, pentru că eram mai tineri.”
Cine sunt oamenii care vorbesc despre cărţi din spatele ecranelor şi ce citesc aceştia?
Irina menţionează un moment de acum câţiva ani în care nişte publicaţii româneşti puneau semn de egalitate între booktube şi literatura Young Adult, pentru că nu existau foarte mulţi oameni mai mari care să vorbească despre cărţi. În prezent, Irina a observat că au început să se remarce şi oameni care au peste 30 de ani, dar sunt încă puţini, spre deosebire de adolescenţi.
Şi comunitatea ei era la început formată în mare parte din adolescenţi, însă publicul şi alegerile unui booktuber se modifică constant: „Acum vreo patru ani deja începuseră să apară mai mulţi oameni şi pe youtube şi pe bookstagram şi eu nu îmi mai găseam locul. Mi-am dat seama că ce nu se lega era faptul că eu nu făceam acest conţinut doar pentru sufletul meu.
Aşa că am decis să schimb. Aveam aşteptarea ca odată cu această schimbare să crească şi vârsta celor care mă urmăreau. Eu simţeam nevoia să nu mai citesc YA şi practic în asta a constat schimbarea. Şi, după aceea şi vârsta celor care se uitau la mine a ajuns să crească. Şi acum cei care sunt foarte activi sunt persoane mai în vârstă, şi de 60 de ani. În medie publicul meu este format din oameni care au de la 25 în sus.”
Şi Ariana precizează că sunt edituri care trimit cărţi „pe bandă rulantă” şi bookstagramerii se grăbesc uneori şi scriu despre cărţile primite în mod superficial: „Tu ca bookstagramer primeşti acea carte şi trebuie să scrii despre ea. Sunt mulţi care doar scriu, o fac din obligaţie, dar nu o citesc. Dintr-o descriere de pe instagram iti poţi da seama dacă a citit cartea sau nu.
De ceva timp, cititul a început să devină cool, să citeşti la cafea, să faci poze în Cărtureşti, aşa că mulţi au început să facă bookstagram. Eu am vorbit cu unii dintre ei întrebându-i despre o carte, de exemplu şi mi-au spus că de fapt nu au citit-o dar le-a spus editura să scrie despre ea.”
Totuşi, chiar dacă se întâmplă şi astfel de lucruri, Ariana consideră că promovarea pe social media are avantajele ei: „Am văzut o fetiţă de 13 ani care vorbea pe tik tok despre o carte. How cool is that?”
„Tinerii nu mai citesc”. Oamenii se uită la copii, dar câţi părinţi citesc?
Ariana şi Irina explică faptul că modelul parental este cel mai important alături de cel şcolar în formarea unui cititor, respectiv un necititor. „La noi în casă au fost dintotdeauna cărţi. Eu aveam o alergie severă la praf şi nu aveam voie în bibliotecă unde erau cărţi vechi si mereu mă certa mama – «Nu mai sta pe lângă cărţi», dar ironia este că am ajuns să stau mereu. Am avut permis la bibliotecă de la 7 ani.”, spune Ariana.
O concepţie de care se lovesc tinerii este aceea că… tinerii nu citesc. Ariana şi Irina, care se află permanent în contact cu tineri care citesc susţin că deşi unii părinţi nu fac asta, şi-ar putea îndruma copiii spre lectură, ar putea să le arate că apreciază lectura.
Din observaţiile sale, Ariana declară că afirmaţia conform căreia tinerii care nu citesc e un mit: „Şi părinţilor noştri li s-a zis la fel. Îţi garantez că majoritatea oamenilor din librării sunt tineri. Inclusiv prezenţa pe instagram o dovedeşte. Normal că promovează o categorie de cărţi specifică vârstelor – YA, romane uşurele de la editura ART. Grupa de vârstă 25-34 e la fel de prezentă, dar diferă subiectele, cărţile despre care vorbesc. Aceşti tineri vorbesc despre nonficţiune cu teme precum productivitate, time management, puţină beletristică. Cei peste 40 de ani nu sunt foarte prezenţi, dar asta pentru că aceşti oameni nu sunt foarte activi pe social media.”
Există cărţi bune şi cărţi rele?
Pentru Ariana, nu există cuvântul „trebuie” atunci când vine vorba de alegerea cărţilor.
„Nu cred că există cărţi bune şi cărţi rele. Există cărţi bune pentru tine acum, rele pentru tine acum, sau rele pentru tine în general. Eu nu citesc fantasy, Stephen King, dar nu pot să spun că sunt cărţi rele. Sunt nepotrivite pentru mine.
Dar, există cărţi care îţi oferă mai mult şi cărţi care îţi oferă mai puţin. De exemplu, o carte de nonficţiune, «Arta subtilă a nepăsării» nu mi-a oferit nimic, dar nu pot să spun că e o carte rea. Am prieteni care au citit-o, care poate sunt la alt nivel faţă de mine în procesul lor de dezvoltare personală şi le-a plăcut mult. Ţine cred de momentul în care te afli tu în viaţa ta în acel moment.
(…) Ce trebuie să facem este să lăsăm oamenii să citească ce vor. Nu e nimic greşit nici cu una, nici cu alta; niciuna nu trebuie să dispară din librării. Dacă Sandra Brown îţi aduce momentul tău de relaxare, citeşte. Nu citesc eu, dar dacă pe tine te face să te simţi într-un anumit fel, citeşte. Eu nu citesc filozofie. Cineva mi-a zis odată că nu sunt cititor pentru că nu citesc filozofie. Toate cărţile trebuie citite, în funcţie de interesele fiecăruia, de ceea ce îi place fiecăruia.”
Sunt anumite genuri de carte mai promovate decât altele?
„Depinde de bula în care eşti. Eu văd foarte multă nonficţiune pentru că urmăresc bookstagrameri care citesc nonficţiune. Despre filzofie şi cărţi clasice nu se scrie aşa mult. Despre YA se scrie în bula celor de 17-19 ani. De vreo doi ani am observat o creştere a thirlelelor. Eu văd mult thriller şi nonficiţiune. Văd mai puţin YA, în rest văd de toate – fantasy, mai putin cărţi clasice şi filozofie.”, spune Ariana.
Ce poţi să faci dacă nu ai crescut într-o familie în care se citeşte
Ariana şi Irina consideră că familai este mediul în care se naşte de cititor, alături de şcoală, despre care susţin că ar trebui să încurajeze mai mult lecturile la alegere, pe lngă cele obligatorii. Totuşi, se pot face anumite lucruri ca un necititor să se apuce de citit.
Ariana dă următoarele sfaturi: „E important atunci când ajungi la o anumită vârstă, copiii să îşi dorească să se autoeduce în privinţa asta. De exemplu, cauţi o carte pe care o vezi într-o reclamă. Dacă eşti părinte şi nu citeşti, măcar îndrumă-ţi copilul să aprecieze lectura, arată-i că tu apreciezi lectura chiar dacă tu nu citeşti activ, sau nu mai citeşti deloc. Invită-ţi copilul să meargă cu tine la librarie să îi iei o carte.”
Citeşte şi: Românii nu mai citesc sau obiceiurile de citit din prezent sunt diferite?
